marți, martie 19, 2024

Prăbușirea Pilonului II de pensii!

Must Read

Sorin Roșca Stănescu

Așa-numitul Pilon II de pensii e la pământ. Acolo s-au pierdut bani, nu glumă. O sumă colosală. Întâmplător sau nu, egală cu deficitul anual al Casei de Pensii. Adică exact cu suma pe care statul român trebuie să o transfere de la buget, pentru a le duce pensionarilor bani acasă sau în conturi. Ce s-a întâmplat? Și de ce autoritățile sunt inerte într-un caz atât de grav?

Să ne reamintim. În urmă cu mai mulți ani, am declanșat o pantomimă și în acest domeniu. Ne-am gândit să ne aliniem normelor europene. Să facem și noi ceea ce se face în alte state. Să le creăm salariaților posibilitatea ca, atunci când vor ieși la pensie, să aibă mai mulți bani. Așa se face că au fost fabricate mai multe fonduri de pensii, fiecare cu conturile și managamentul lui, și care au fost numite generic Pilonul II. Aceste fonduri de pensii urmau să procedeze altfel de cum procedează statul. Ele trebuiau să colecteze bani de la cetățeni, să-i investească, să-i înmulțească, să procedeze la fel cum fac toate fondurile de investiții. Și în realitate ce s-a întâmplat?

Primul lucru grav e că aceste fonduri de investiții, destinate exclusiv unor pensii suplimentare, în loc să fie opționale, au devenit obligatorii. Salariatul nu a mai avut libertatea de a alege dacă dorește sau nu să apeleze la un asemenea fond suplimentar de pensii. Este adevărat, autoritățile statului nu i-au obligat pe cetățeni să opteze pentru un fond sau altul. Dar i-au obligat să plătească, indiferent unde. S-au creat mai multe astfel de fonduri, dar, atenție, nu într-o piață concurențială sau, mai bine zis, fără a exista în acest domeniu o bază concurențială. Unii au ales, alții nu. Dar o parte dintre veniturile tuturor salariaților au fost vărsate în mod obligatoriu într-unul sau altul dintre aceste fonduri. Și astfel s-a creat Pilonul II. Și, prin urmare, care este viciul?

În mod normal, între aceste fonduri de investiții ar fi trebuit să existe o concurență. Era firesc ca ele să nu aibă strategii identice de a înmulți banii. Era firesc ca ele să facă investiții diferite, să obțină randamente diferite și astfel să intre în concurență unele cu altele. Iar cetățeanul putea opta, în aceste condiții, dacă ar fi existat și un minimum de transparență, pentru ca banii luați cu japca de la el pentru Pilonul II de pensii să fie utilizați cu mai multă sau mai puțină prudență în materie investițională.

Urma ca în final, când omul ieșea la pensie, pe lângă pensia obișnuită, veniturile sale să fie completate din banii rezultați din aceste fonduri, care aveau un anumit randament. Mai pe înțelesul tuturor, să zicem că în anii de muncă, prin participarea obligatorie lunară, contribuiai la un asemenea fond cu un milion de lei și, în mod normal, la sfârșit, în momentul pensionării, urma să dispui de un milion de lei plus o altă sumă, care, evident, trebuia să depășească binișor rata inflației. Pentru că numai așa ieșeai în câștig.

Deci, primul viciu a fost acela că cetățenii sunt obligați să contribuie la acest Pilon II. Al doilea viciu este lipsa de transparență, astfel încât oamenii au fost în imposibilitatea de a opta în cunoștință de cauză pentru unul sau altul dintre fondurile de investiții. Al treilea viciu este că, între respectivele fonduri de investiții, nu a existat și nu există o competiție reală. Dar unde s-au topit banii?

În vremurile în care trăim, este greu, dacă nu cumva imposibil de presupus că cei care conduc fondurile de investiții nu au mijloacele necesare pentru a ști unde și cum să plaseze banii. Și pentru a obține randamente mai mici sau mai mari. Adică, câștiguri ale fondurilor. Și nici nu s-a întâmplat așa ceva, chiar dacă unii dintre administratorii de fonduri aveau o pregătire precară. Randamente au fost obținute în toate situațiile. Și cu toate acestea, banii s-au dus. Unde s-au dus?

Banii nu s-au dus pur și simplu în inflație. De ce? Pentru că ei au fost puși să lucreze. Acești bani au fost investiți în diverse afaceri. Și s-au obținut, în linii mari, de către fiecare fond, rezultate, care au depășit indicatorii de inflație. În schimb, banii au fost cheltuiți fără noimă, sub titlu de costuri de administrare, chiar de către administratorii fondurilor. Care și-au dat salarii grase. Și prime grase. Care au decontat multiple cheltuieli. Așa-zise călătorii de studii. Sau de afaceri. Care au achiziționat limuzine. Care și-au angajat rudele și apropiații pe salarii mari. Și toate aceste costuri au fost suportate din banii viitorilor pensionari, care au fost obligați prin lege ca, lunar, să cotizeze la Pilonul II de pensii.

Dar chiar dacă România este vraiște, nu este, totuși, țara nimănui. În mod normal, aceste fonduri de pensii, constituite în Pilonul II trebuiau controlate la sânge, permanent, de către autoritățile statului. Care, tocmai de aceea sunt autorități și primesc bani din taxele lunare suportate tot de către salariați. Și acum ajungem la răul relelor. Statul român nu și-a îndeplinit această obligație. Nu și-a exercitat controlul. I-a lăsat pe administratorii fondurilor să-și facă de cap. După ce le-a pus în palmă o căruță de bani. Statul, deci, a devenit complice al acestor personaje, transformate în gangsteri.

Și, în aceste condiții, la ce concluzie să ajungem noi, după ce ministrul Muncii, domnul Marius Budăi, a detonat această bombă? La una singură. Și anume că, dacă statul a greșit, statul trebuie să plătească. Mă interesează mai puțin dacă îi va lega fedeleș pe administratorii transformați în gangsteri și dacă le va confisca sau nu ceea ce a mai rămas intact din banii jefuiți salariaților. Dar esențial este ca statul să suporte consecințele. Să pună banii la loc. Să nu-i lase pe oameni să rămână în pagubă, după ce tot el i-a obligat să cotizeze la Pilonul II de pensii. Care s-a transformat într-un joc piramidal, organizat chiar de stat. Și care, iată, acum, este cercul vicios. Cine este statul? Indferent de ce reprezentanți avem la vârful statului, statul suntem noi. Deci cine va trebui să suporte paguba? Tot salariații. Adică, tot cei păgubiți. Și nu numai. Gaura va cădea și în sarcina salariaților viitori. Pentru că, dacă ea se va acoperi, se va acoperi în timp.

ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.gandeste.org: https://gandeste.org/analize-si-opinii/sorin-rosca-stanescu-prabusirea-pilonului-ii-de-pensii/125368/

admin

Articolul precedent
Articolul următor
Latest News

„Palat Eschenbach” din Viena, susținut de Alexandru Tomescu și Sânziana Mircea, a prefațat ciclul de evenimente aniversare organizate de Asociația „Mihai Eminescu” cu prilejul...

La data de 11 martie 2024, în eleganta sală de concerte a „Palatului Eschenbach”, situată în Cartierul Muzeelor din...

More Articles Like This