Liderii UE sunt îngrijorați de evoluția scenei politice italiene
Ca premier, bancherul globalist Mario Draghi a provocat un dezastru economico-social
Analiștii prevăd o posibilă criză majoră în Italia, dar nimeni nu pomenește de soluția renunțării la sancțiunile împotriva Rusiei, care ar rezolva în mare parte problemele Uniunii Europene
Potrivit publicației germane Frankfurter Allgemeine Zeitung (faz.de-nn), citată de cotidianul.ro, criza guvernamentală de la Roma vine într-un moment nefavorabil pentru Italia și Europa. Țara are potențialul de a arunca zona euro în criză. Rețelele financiare privesc Italia, începând de vineri, 15 iulie, cu mare nervozitate. Noi riscuri sunt de temut și în economia reală, în rândul companiilor. Premierul globalist Mario Draghi și-a oferit demisia joi seara, 14 iulie, pentru că, potrivit propriei analize, pierduse sprijinul largei coaliții de guvernare. Cu toate acestea, președintele Sergio Mattarela a refuzat să accepte demisia contestatului premier.
Noua criză guvernamentală vine în cel mai rău moment posibil pentru Italia. Țara tocmai își revenea după restricțiile severe impuse de izbucnirea pandemiei, când s-a lovit de urmările războiului din Ucraina și ale crizei energetice. Redresarea economică, începută anul trecut, este acum din nou pe un teren instabil. Între paranteze fie spus, nici Italia nu renunță, cu toate consecințele dramatice asupra populației, la sancțiunile economice împotriva Rusiei, cu toate că o astfel de decizie ar rezolva criza gazelor și ar atenua o bună parte a inflației. Tocmai din cauza inflației, Banca Central Europeană crește ratele dobânzilor și oprește achizițiile regulate de obligațiuni italiene și alte obligațiuni guvernamentale, ca parte a programelor sale de pandemie și de criză a datoriilor suverane. Ea continuă să apară ca cumpărător pe piață, dar, într-o manieră mai rezervată. În orice caz, planul de până acum a fost ca Italia să învețe din nou cum să-și finanțeze singură bugetul.
Cine este Mario Draghi!? – Portretul unui bancher globalist
Născut pe 3 septembrie 1947 la Roma, Draghi este economist , profesor universitar, bancher, înalt oficial și om de stat italian. El a fost președinte al Consiliului de Miniștri al Italiei , din 13 februarie 2021. Vicepreședinte pentru Europa al Goldman Sachs din 2002 până în 2005, Draghi a fost și guvernator al Băncii Italiei, din 2006 până în 201, apoi, președinte al Băncii Centrale Europene, din 2011 până în 2019. În această funcție, el a trebuit să gestioneze mai multe crize cu care se confruntă monedă unică. În Februarie 2021, după demisia lui Giuseppe Conte, el este responsabil pentru formarea unui guvern de către președintele Republicii Italiene, Sergio Mattarella, într-un context marcat de pandemia Covid-19. Acesta primește sprijinul aproape tuturor partidelor din Parlament. Mario Draghi este fiul unui bancher din Padova și al unui farmaciste din Monteverde, un municipiu din Campania. Căsătorit cu Serena Cappello, o descendentă îndepărtată a familiei Bianca Cappello, el este tatăl a doi copii: Federica, o biochimistă născută în Boston, și Giacomo, un executiv al fondului de hedge londonez LMR Partners.
Mario Draghi A studiat la Roma, cu iezuiții la prestigiosul Institut Massimiliano Massimo. Acolo întâlnește o parte din viitoarea elită economică a Italiei. Absolvent în economie și comerț la Universitatea din Roma „La Sapienza” în 1970, el a obținut un doctorat în economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT) în 1976, sub supravegherea lui Franco Modigliani și Robert Solow. Mario Draghi și-a început cariera ca profesor la Universitatea din Trento , unde a predat economie din 1975 până în 1978. A devenit apoi profesor la Universitatea din Padova, la Universitatea din Veneția. Între 1984 și 1990, a fost și director executiv la Banca Mondială . Din 1991 până în 2001, a ocupat funcția de director general al Trezoreriei italiene. Ca atare, el a lansat o politică de privatizări masive care implica circa 750 de companii, inclusiv Autostrade, Eni, Enel și Telecom Italia. Mario Draghi a fost, din 2002 până în 2005, vicepreședinte al sucursalei europene a băncii americane de investiții Goldman Sachs. Această funcție este deschisă controverselor cu privire la un posibil conflict de interese: în schimbul remunerației, banca de investiții a ajutat Grecia, în special, să-și ascundă deficitul public printr-un proces considerat o inginerie contabilă. Europarlamentarul Pascal Canfin consideră că Draghi este implicat direct în schimbul de swapuri cu statele aflate astăzi în dificultate, lucru pe care Mario Draghi îl neagă, precizând că acest tip de contract a fost încheiat înainte de a intra în funcție la Goldman Sachs. El aa argumentat, în timpul audierii în fața deputaților europeni, că a lucrat numai cu sectorul privat, în timp ce a fost, de asemenea, responsabil, conform declarațiilor lui Goldman Sachs, pentru colaborarea cu guvernele și agențiile guvernamentale (actorii publici) și dezvoltarea strategică în Europa cu principalii manageri ai firma. În 29 decembrie 2005, Mario Draghi este numit guvernator al Băncii Italiei, de către președintele Consiliului, Silvio Berlusconi , pentru un mandat de șase ani. Își asumă atribuțiile, la 16 ianuarie 2006. În special, provenind din sectorul privat, el este primul guvernator al Băncii Italiei din 1960, care nu și-a petrecut întreaga carieră la Banca Italiei. El îl înlocuiește pe Antonio Fazio, care a demisionat, din cauza implicării sale într-un caz de conflict de interese. În calitate de guvernator, Draghi se regăsește și membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE). El adresează, în august 2011, împreună cu guvernatorul BCE Jean-Claude Trichet, o scrisoare secretă, adresată lui Silvio Berlusconi, prin care îi cerea să intensifice reformele liberale, în special relaxarea legilor privind concedierile, privatizările și reducerea salariilor funcționarilor publici. La 24 octombrie 2011, Draghi este înlocuit de Ignazio Visco în fruntea Băncii Italiei. De atunci, a fost guvernator onorific. La începutul anului 2013, în fruntea BCE, Mario Draghi a fost menționat în contextul afacerii „Monte Paschi”. Banca Italiei, pe care acesta o conducea la momentul faptelor, este acuzată că a reacționat prea lent și într-un mod nu foarte transparent în ceea ce privește banca Monte dei Paschi di Siena , a treia bancă din țară, aflată în dificultate, pentru după ce a efectuat tranzacții riscante cu produse derivate, începând cu 2006, suspectate de corupție . Procuratura Trani a deschis apoi o anchetă asupra Băncii Italiei pentru încălcarea atribuțiilor sale de autoritate de reglementare. Președintele Băncii Centrale Europene. Au fost emise și bancnote euro, purtând semnătura lui Mario Draghi în timpul mandatului său la BCE. La 24 iunie 2011, Mario Draghi este numit oficial de către liderii Consiliului European, în funcția de președinte al Băncii Centrale Europene. Îi succede lui Jean-Claude Trichet1, care fusese numit în noiembrie 2011. La sosirea sa în fruntea BCE, eDraghi a anunțat o reducere a ratelor dobânzii cu un sfert de punct, măsură binevenită de piețele financiare. În 2015, a început o confruntare cu noul prim-ministru al Greciei, Aléxis Tsípras , ales într-un program anti- austeritate , pentru a-l împinge să respecte recomandările BCE. La 6 septembrie 2012, Draghi anunță un program nelimitat de răscumpărare a datoriilor pentru țările din zona euro, care au dificultăți în obținerea de finanțare pe piețe. În 10 martie 2016, el a anunțat scăderea ratei principale principale de la 0,5% la 0%, ceea ce înseamnă că BCE împrumută gratuit băncile. Acest anunț este însoțit de un set de noi măsuri menite să stimuleze economia europeană: scăderea ratei depozitelor, creșterea răscumpărării lunare a datoriilor publice, mai multe împrumuturi către bănci cu rate negative progresive și răscumpărarea afacerilor de obligațiuni de stat. Strategia sa implică faptul că BCE nu mai folosește rata negativă a depozitelor pentru a echilibra euro. Mandatul său, care nu poate fi reînnoit, s-a încheiat la 1 noiembrie 2019. Christine Lagarde îl înlocuiește în prezent. Numele lui Draghi circulă în 2020 ca un posibil concurent pentru succesiunea președintelui Republicii Italiene, Sergio Mattarella , care trebuie să-și finalizeze mandatul peste doi ani și care pare să susțină această ipoteză. În același timp, el menține contacte regulate cu Emmanuel Macron și Angela Merkel. În contextul pandemiei Covid-19 , Draghi solicita reducerea creșterii cheltuielilor publice, disputarea „banilor magici” și creșterea datoriei publice. El a criticat, de asemenea, „lipsa de viziune” a președintelui Consiliului, Giuseppe Conte , asupra problemelor economice. Pe 26 ianuarie 2021, Giuseppe Conte își anunță demisia, după ce a fost respins de retragerea partidului centrist Italia Viva din guvernul său . La 2 februarie, se anunță că negocierile deschise pentru formarea unui nou guvern condus de către Conte au eșuat, din cauza tensiunilor provocate de dezacordul dintre șeful Italiei Viva, Matteo Renzi , și oficialii Mișcării 5 Stele și Partidul Democrat . Seara, purtătorul de cuvânt al Președinției Republicii, Giovanni Grasso, a declarat că Sergio Mattarella l-a convocat pe Mario Draghi pentru un interviu, a doua zi, la Palatul Quirinal. El a devenit, astfel, responsabil pentru formarea unui nou guvern. Mario Draghi primește sprijinul Partidului Democrat, Italia Viva și Forza Italia, precum și al opoziției și apoi al sprijinului cu rezerve al Ligii de Nord și al Mișcării Cinci Stele, aceasta din urmă lăsând decizia de a-l sprijini pe Draghi militanților săi. Pe 11 februarie a.c., activiștii Mișcării de 5 stele, cu 59% din voturile exprimate, au aprobat, la rândul lor, sprijinul partidului lor pentru guvernul Draghi, într-un vot online.
Se profilează un vid politic în italia!
În acest mediu, Draghi vrea să renunțe la mandatul de premier, chiar dacă se bucură de mai mult respect decât aproape oricare dintre predecesorii săi pe piețele financiare și în rândul companiilor. Însă, în rândul populației, acesta a devenit extrem de impopular. Și chiar dacă președintele i-a respins inițial demisia lui Mario Draghi, țara este acum blocată și se confruntă cu un vid politic. Luni,18 iulie, o delegație guvernamentală italiană plănuiește o călătorie importantă în Algeria, care a devenit între timp cel mai important furnizor de gaze din Italia. Dar cât de capabilă de acțiune este Italia? Miercuri, Draghi va face o declarație în parlamentul italian, în urma solicitării președintelui Mattarela. Ce va urma apoi, este, momentan, incert. O astfel de incertitudine constituie o adevărată otravă pentru economie, mai ales într-o țară precum Italia, care are nevoie de o conducere hotărâtă. Indicele bursier italian FTSE-MIB a scăzut deja cu peste 3,4%, joi, 14 iulie. Dobânzile s-au stabilizat în mare parte vineri dimineață, în special, în rândul băncilor italiene. Dar diferența de dobândă între obligațiunile de stat pe zece ani din Italia și Germania – cel mai important indicator al riscului italian pe piețele financiare, a crescut cu peste 5%, până la 222 de puncte. Acest nivel este încă cu mult sub maximele anterioare, dar asta s-ar putea datora și intervenției BCE. Vineri dimineață, 15 iuie, spread-ul a mai urcat cu circa 1%. În orice caz, Italia este acum din nou un element de incertitudine: o țară care este mult mai mare decât Grecia și care, prin urmare, ar putea arunca întreaga zonă euro în criză.
Care valori europene?!
Iată ce scrie despre Mario Draghi avocatul Gheorge Piperea, unul din cei mai critici analiști ai scenei politice și economice românești și europene: “A demisionat și Mario Draghi. Nu înainte de a aduce pe lume nazzipass-ul italian și de a împinge Italia (și UE) pe marginea prăpastiei cu politica sa de hiper-îndatorare, de îngurgitare saturniană de trilioane aruncate din elicopter de BCE și de propaganda prostească pentru război, chestii pe care le-au făcut toți vătafii neo-feudalilor globali, auto-intitulați purtători ai “valorilor” europene”.
Draghi nu mai vrea, oficial, funcția de premier, pentru că îi lipsește sprijinul partidului de stânga Cinque Stelle (Cinci Stele-n.n). Această formațiune politică, ce are acum mai mulți deputați în Parlament decât orice alt partid, a simțit că trebuie să-și folosească toate puterile pentru a se poziționa ca apărător al celor dezavantajați social și al mediului, sub conducerea predecesorului lui Draghi, Giuseppe Conte. „Cinque stele” se descurcă prost în sondaje și se tem că vor pierde următoarele alegeri. Draghi ar fi foarte fericit să-și continue coaliția de guvernare fără ei, dar, în acest moment, nu este clar cum se poate realiza acest lucru. „Guvernul este acum slăbit!”- notează analiștii de la “Morgan Stanley” și consideră că noi voturi de încredere în Parlament și Senat sunt posibile pe termen scurt. Vin noi alegeri în curând în Italia?! Acest lucru ar putea pune în pericol trecerea prin Parlament a bugetului din acest an. Din acest motiv, toate alegerile postbelice au avut loc între februarie și iunie. Comisia UE a crescut recent prognoza de creștere pentru Italia pentru acest an de la 2,4 la 2,9 la sută. Pentru că industria construcțiilor se dovedește a fi robustă, datorită subvențiilor generoase pentru investiții pentru gospodării. Venitul din turism este, de asemenea, bun. Dar, pentru anul viitor, Comisia a redus estimarea de creștere de la 1,9 la 0,9%. Dificultățile cu furnizarea de energie sunt unul dintre motivele pentru aceasta: Italia este la fel de dependentă de gazul rusesc ca și Germania. În timp ce țara face progrese în tranziție, datorită alinierii sale geografice cu Africa și Orientul Mijlociu, această nouă tranziție energetică este costisitoare.
Nu doar Italia, ci și Franța!
După cum arată și publicația cotidianul.ro, incertitudinea politică din Italia intervine într-un moment nepotrivit pentru Uniunea Europeană şi are potenţialul de a aduce în criză zona euro în cazul convocării alegerilor parlamentare anticipate, comentând situația analizată de faz.de. “Relansarea economică, iniţiată anul trecut, a ajuns din nou pe un teren nesigur!”, constată editorialistul Christian Schubert într-un articol publicat în Frankfurter Allgemeine Zeitung sub titlul „Reapariţia riscurilor generate de Italia: Roma ar putea duce zona euro în criză”.
În contextul inflaţiei, Banca Centrală Europeană (BCE) va majora dobânzile de referinţă şi intenţionează să oprească achiziţiile de obligaţiuni italiene şi ale altor state pentru creditele contractate pe durata pandemiei şi pe parcursul crizei datoriilor suverane. BCE va continua să acţioneze pe piaţa de obligaţiuni, dar prin alte instrumente şi în mod redus. Planul ar fi ca Italia să înveţe să se descurce singură cu finanţarea propriului buget.
Puterea de cumpărare a scăzut în Italia în contextul inflaţiei de 7,4%, iar majorările de preţuri sunt alimentate şi de secetă. Comisia Europeană avertizează că inflaţia este alimentată şi de majorările salariale decise pentru compensarea reducerii puterii de cumpărare.
Noua criză guvernamentală de la Roma a fost declanşată de un proiect privind acordarea de asistenţă persoanelor defavorizate. Mişcarea Cinci Stele consideră că măsurile sunt insuficiente, dar premierul Draghi ştie că finanţele publice ale Italiei sunt monitorizate atent, întrucât ţara are cea mai mare datorie suverană din Uniunea Europeană, după Grecia. „Nu toate reformele aplicate de Mario Draghi de la începerea mandatuluui, în februarie 2021, au avut succes, dar a fost şi este considerat drept garantul stabilităţii. Mandatul său de prim-ministru ar expira, la termen, la începutul anului viitor. Încheierea prematură a mandatului, dacă se va produce, readuce riscurile asociate Italiei mai devreme decât s-ar dori pe ordinea de zi a Uniunii Europene!”, concluzionează editorialistul publicaţiei Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Remember: “Moneda euro este sortită pierii, iar recenta sa apreciere în fața dolarului american nu este decat un foc de paie!”
Lipsa unei uniuni fiscale este principalul motiv pentru care moneda euro se va prăbuși, crede Lars Seier Christensen, director general adjunct în cadrul Saxo Bank, citat de Bloomberg.
“Întregul sistem este sortit pierii! Chiar acum, credem în soluții false, care le dau oamenilor impresia greșită că problemele se rezolvă, dar realitatea este cu totul alta!” -a afirmat Christensen. Moneda euro a crescut cu 8,2% împotriva dolarului în ultimele șase luni și a atins recent un vârf de 1,3711 dolari/euro, cel mai ridicat nivel din noiembrie 2011, până acum. Evoluția este contrară mersului economiei, Banca Centrală Europeană (BCE) estimând o contracție economică de 0,3% în acest an pentru zona euro. Mai mult, Mario Draghi, care a fost președinte al BCE, considera că recenta apreciere a euro venea într-un moment cât se poate de nepotrivit. Acum, zona euro are mare nevoie de exporturi către piețele emergente, pentru ca firmele din interior să nu se sufoce din cauza cererii extrem de slabe din zonă. Această apreciere a euro îngreuneaza foarte mult exporturile, în condițiile în care companiile au nevoie de extindere ca de aer! Evoluția euro vine în sens invers evoluției economice a principalelor economii ale zonei. Germania, Franța, Italia și Spania, cele mai importante patru economii ale zonei, se confruntă cu contracție economică, cu deficite bugetare și cu datorii publice tot mai mari. “Aș vinde masiv euro, mai ales când acesta se apropie de nivelul de 1,4 dolari/euro! – era opinia lui Christensen. Se pare că avut dreptate. Urmează prăbușirea UE?!
Christensen atrage atenția că o altă mare problemă este situația țărilor din zona euro, care se confruntă cu probleme serioase și care au fost ruinate de adoptarea monedei unice. “Oamenii au subestimat în mod grav problemele pe care le are Franța, din cauza monedei unice! Iar dacă Franța intră într-o criza majoră, s-a terminat! Nici măcar Germania nu ar putea salva Franța și, probabil, nici nu ar dori asta!”- a declarat Christensen. Franța se confrunta în prezent cu o reducere drastică a investițiilor, cu reduceri consistente de joburi din partea unor companii importante precum Renault sau PSA și cu presiune din partea partenerilor europeni de a crește cheltuielile bugetare.