Cei trei lideri în care românii au cea mai mare încredere sunt Marcel Ciolacu, (25%), urmat de premierul Nicolae Ciucă (18%) și președintele Klaus Iohannis (15%). Unul din patru români așteaptă de la Ciolacu să le ofere know-how despre șmecherie și bișniță, altfel nu e clar de ce au încredere în el. În cazul lui Ciucă, foarte probabil unul din cinci români așteaptă să afle secretul: cum este posibil ca un impostor și un plagiator să ajungă până în vârful celor mai importante demnități militare și civile.
Pușca și cureaua lată
Asta e România! Țara care venerează furtul și minciuna. Cei trei lideri au cele mai multe controverse în ce privește moralitatea, onestitatea și loialitatea lor. Pentru români nu contează. Sunt „orientați” și s-au descurcat. Au parte de admirație mai mult decât ar avea un cetățean corect și cinstit. Promovat meritoriu și în urma unor procese transparente e banal.
Emisiunile culturale nu au avut succes în România. În schimb au proliferat produsele media care au promovat scandalul, scursurile sau mizeria din societate. Ne irităm degeaba când cineva afirmă că românul consumă voios incultură și burlesc ieftin, dar se plictisește la bibliotecă sau teatru.
Nu toți! Mai sunt români care umplu sălile de spectacol și se bucură de o piesă de teatru clasic.
Sunt, însă, mult mai mulți care consideră distracție și cultură festivalurile cu aburi de alcool și droguri. Majoritatea, amorfă și redusă la stadiul de larvă, se mulțumește cu berea multă și proastă, grătarul cu mici și Poiana lui Iocan. Atât. „Cu ce m-am ales in viată/ Ce-am băut ce-am mâncat/ Și cu ce am strâns în brațe” este filozofia celor care au încredere în cei trei lideri.
Marin Preda a rafinat personajele lui Caragiale, doar pentru că românul a rămas neschimbat de secole. Alte personaje n-ar mai fi aparținut acestor meleaguri.
Eterna tranziție către nicăieri
Majoritatea românilor ar renunța la iluzia democrației pentru o bere și doi mici consumați zilnic la fierarul din Siliştea-Gumeşti, un antreprenor reprofilat. Pentru promisiunea unui sistem de educație corupt, care scoate tot mai mulți analfabeți, poporul nostru își sacrifică bucuros dreptul la libera exprimare. Un sistem medical, care mai mult omoară decât vindecă, este costul renunțări la alte libertăți fundamentale. Urmașii vitejilor daci îl plătesc fără să protesteze.
Românii abandonează liniștiți orice proiect în schimbul unor câștiguri materiale imediate. Ziua de mâine nu contează, ce lăsăm moștenire este lipsit de relevanță, prezentul este singurul important. Energia verde poate să mai aștepte. Noi suntem dispuși să ne întoarcem la cărbune și tăiat în neștire pădurile. Un voucher și 50 de bani ne mai oferă câteva luni de relativă liniște? Să fie primit! Mai vedem noi la toamnă ce facem.
În ce ne privește nici măcar nu este un mod de viață temporar. Veșnicia noastră s-a născut în tranziție. Mereu am așteptat să cadă bunăstarea din cer în timp ce ne adulam liderii care ne strângeau ștreangul în jurul gâtului. O societate așezată pe coordonatele bunului simț și moralei creștine ar deveni ceva prea complicat pentru noi, nesănătos, imprevizibil, periculos chiar.
Aproape 60% din români declară că ar vota mâine Partidul UNIC PSD-PNL, condus de Ciolacu și Ciucă. Atâta consens nu a mai adunat România din perioada infantilă a democrației. Iliescu însuși ar fi cumva invidios pentru cum „dinamica evenimentelor” depășește „sinergia faptelor”.
Majoritatea din statistici și sondaje
„Singurele statistici pe care te poți baza sunt cele pe care le-ai falsificat tu singur” spunea W. Churchill și trebuie să recunoaștem că avea dreptate.
Sondajele de opinie sunt toate falsificate. Sunt instrumente de manipulare care încearcă să inducă ideea inutilității protestelor și revoltelor. Imaginea unei majorități zdrobitoare și a unor lideri adulați de popor este pentru cei care ar mai avea curajul să se împotrivească. Cine să mai conteste politica criminală promovată când o majoritate atât de confortabilă îi susține pe cei trei lideri?
În România, Guvernul fură pentru că îi permite legea pusă la dispoziție de un Parlament din care fac parte aproape toți miniștrii. Cu plagiator cu tot în frunte. În România statistica fură pentru că se supune ordinului. Cifrele sunt măsluite pentru a se cosmetiza situația trecută dincolo de pragul dezastrului.
Faptul că sondajele de opinie sunt niște falsuri mai grosolane chiar decât plagiatul din doctoratul lui Ciucă este evident. Până la urmă este riscul la care se supun cei care le lecturează sau le consideră cumva demne de adus în discuție. Pentru cei care trăiesc în minciună, violul la care ne supun cei trei lideri este considerat poveste de dragoste.
În ultimul timp, însă, și Institutul Național de Statistică/ INS a ajuns să fie un mijloc de manipulare în masă. O instituție inutilă, plătită generos din bani publici, furnizează date și informații astfel încât să fie mulțumit Guvernul. De la creșterea economică la evaluarea nivelului de trai, cifrele INS sunt cosmetizate, ajustate, alterate… doar adevărate nu.
Recensământul furtului, corupției și minciunii
Recensământul populației din România s-a dovedit pe cât de mare consumator de resurse pe cât de inutil. Datele nu au corespuns așteptărilor așa că urmează să fie „ajustate” și prelucrate astfel încât cei trei lideri în care românii au cea mai mare încredere să fie mulțumiți. Am instituționalizat corupția și furtul, minciuna era firesc să primească același tratament.
Întregul proces de recenzare a fost proiectat și desfășurat astfel încât să permită „corectarea” eventualelor disfuncții.
„La „Locul nașterii” vei lua în considerare locul de reședință al mamei la momentul nașterii tale și nu localitatea unde se afla maternitatea, dacă acestea sunt diferite. Mai exact, dacă mama persoanei recenzate locuia în Ploiești, dar nașterea a avut loc într-o maternitate din București, atunci locul nașterii va fi considerat Ploiești.” A fost una din cele mai mari inepții ale Recensământului 2022. Dacă în certificatul de naștere și la evidența populației persoana este născută în București, cum să-i schimbe INS locul de naștere la Ploiești?
O altă întrebare „în ce măsură v-a afectat pandemia de coronavirus” este la fel de tâmpită ca cea pe care o primesc cei dispuși să participe la sondajele de opinie desfășurare de Pieleanu: „în continuare vă vom citi o listă de politicieni și personalități din România. Vă rugăm să ne spuneți dacă mai degrabă aveți încredere sau mai degrabă nu în fiecare din ele”. Cum adică „mai degrabă”? Ce treabă are un adverb de timp cu încrederea în politicieni?
Revenind la Recensământ și Covid-19, trebuie să recunoaștem capacitatea INS de a-l transforma în cercetare sociologică. Totuși, care ar fi fost limitele dintre „oarecum” și „în mare măsură”? Cum a fost afectată o persoană „oarecum” de pandemie?
Sarabanda minciunilor, cifrele guvernanților
Sondajele de opinie, Recensământul sau un eventual Referendum, alegerile sau orice altceva legat de cifre sau statistici sunt toate, fără excepție, mincinoase. Nu doar în România, regula este globală. La noi, însă, sunt livrate mai întâi rezultatele, de către cei trei lideri (sau alții asemenea lor) după care se desfășoară procesul în sine. La final doar se armonizează datele din teren cu cele primite de la decidenți.
Cum să discutăm serios despre un Recensământ care în multe comune nici măcar nu s-a executat pe teren? Pur și simplu formulare au fost completate în Primării. Câte au fost nevoie ca să iasă bine și să nu scadă numărul de funcționari sau fondurile alocate.
Numărul total de cetățeni cu drept de vot înscriși în Registrul electoral la data de 25 august 2020 a fost de 19.004.986. Cum este posibil ca în mai puțini de doi ani autoritățile să declare că aveau un nivel de așteptare de 19 milioane locuitori pentru Recensământ? Nu este corectă concluzia că ultimele alegeri au fost fraudate măcar din perspectiva numărului de alegători? Datele preliminare indică 18,15 milioane de cetățeni români.
Cum să discutăm serios despre un sondaj de opinie care ne spune că cei trei liderii, Ciolacu, Ciucă și Iohannis, se bucură de încrederea populației? Poporul ăsta a fost constant îndobitocit, îngropat în incultură, lăsat să creadă că e prost doar pentru că are un nivel de toleranță și răbdare insultător de mare. Altfel, cei trei lideri să-și aducă aminte că Ceaușescu era ales cu o majoritatea care depășea 95%, dar nu i-a fost suficient un elicopter să scape de furia mulțimii.
Istoria are ironiile ei, dar este ciclică și fiecare dictator plătește. Aici, pe Pământ.
ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.politicaapocalispei.net: https://politicaapocalipsei.net/2022/08/04/stima-noastra-si-mandria-liderii-din-romania/