Specialiștii occidentali încearcă să combată seceta din țările lor prin însămânțarea norilor!
Conceptul de însămânțare a norilor, în care substanțele chimice sunt introduse în nori pentru a încuraja formarea zăpezii și a picăturilor de ploaie, a fost folosit încă din anii 1940. În timp ce însămânțarea norilor s-a dovedit că produce căderea zăpezii – într-o măsură limitată, nu este o soluție la seceta devastatoare în curs din regiunile afectate de această calamitate. Potrivit publicației www.dailymail.co.uk, Julie Gondzar, manager de program pentru Programul de modificare a vremii din Wyoming, a declarat pentru CNN că nu toată lumea este un fan al eforturilor de însămânțare a norilor, unii susținând că echipa ei „se joacă cu Dumnezeu” și că „fură umezeala din furtuni”. Ea a declarat că există o analiză cost-beneficiu implicată în a decide dacă merită efortul necesar pentru a însămânța nori, inclusiv pentru orice pierdere de umiditate din altă parte. În prezent, deoarece apa este atât de rară în regiunea Wyoming, echipele de oameni de știință fac tot ce le stă în putință pentru a genera apă, inclusiv creșterea căderilor de zăpadă.
„Gândiți-vă la asta ca la depozitarea apei, însă, iarna, pe vârfuri de munți!” – a spus cercetătoarea. Au mai rămas circa patru săptămâni din acest sezon de „însămânțare a norilor”, înainte ca vânturile să se oprească și să devină mai greu să se dezvolte cristale de zăpadă. Pentru a însămânța norii, echipa de cercetători injectează iodură de argint, adăugând particule minuscule, numite nuclee de gheață. Apa are nevoie de aceste particule pentru a îngheța și a produce precipitații. Gheața artificială, produsă din iodură, creează niveluri mai mari de precipitații, decât ar face un nor natural, fără intervenții asupra lui.
Însămânțarea cu iodură de argint
Există două mecanisme principale utilizate de “semănătoarele” de nori din SUA – unul de la sol și celălalt care implică o aeronavă pentru a introduce direct în nor substanța ce declanșează precipitațille. Ambele folosesc iodura de argint ca agent de însămânțare pentru a declanșa procesul. Generatoarele de la sol arată ca niște stații meteo mici, au o înălțime de circa 6,5 m și se folosesc pentru disiparea de aerosoli în atmosferă”, a spus Gondzar pentru CNN. „Dar trebuie să așteptați condițiile atmosferice potrivite, astfel încât aerosolii pulverizți să treacă peste lanțul muntos”. Acest lucru face procesul mai dificil, deoarece se bazează în mare măsură pe direcția vântului, a explicat ea. Celălalt mecanism, mai des întâlnit dintre cele două, este cu avionul – folosind rezervoare pe aripi, care au iodură de argint în carcase de carton, precum și alte reervoare, în partea inferioară a avionului. Particulele de iodură de argint sunt eliberate direct în nor sau în amonte de un nor, deasupra unei regiuni montane. Iodura de argint ajută la formarea naturală a cristalelor de gheață în nor, prin crearea de nuclee artificiale de gheață. Acestea imită nucleele naturale, găsite în picăturile de apă, care permit apei și gheții să se formeze în jurul lor. Aceste noi cristale de gheață cresc mai mari decât în mod natural, formând zăpadă, care poate cădea. Zăpada cade apoi peste regiunea montană, unde altfel nu ar fi căzut, sau în cantități mai mari ca de obicei. Pe măsură ce vremea se încălzește pe parcursul anului, zăpada se topește, creând scurgeri pentru a umple râurile, lacurile și rezervoarele.
Doar cu 2% mai multă apă sau zăpadă!
Munții acționează ca un sistem natural de stocare a apei, iar utilizarea însămânțării norilor mărește aprovizionarea totală cu apă. Studiile sugerează că în Wyoming, cantitatea de apă este cu 2% mai mare, cu însămânțarea norilor, decât fără.
Carcasele din carton se aprind atunci când avionul ajunge la furtună, răspândind iodură de argint în nor și producând niveluri mai mari de umiditate și mai multe precipitații. Gondzar susține că acesta e un proces natural, deoarece iodura de argint pe care o folosesc ei este pur și simplu un compus natural de sare, care are forma geometrică potrivită, la nivel molecular. Această formă este similară cu un cristal de gheață, care păcălește norul, pentru a produce alte cristale de gheață, care apoi, la rândul lor, se transformă în fulgi de zăpadă, creând ninsoarea.
Deși acest lucru ajută la creșterea cantității zăpezii, nu este soluția pentru o secetă cauzată de precipitații semnificativ mai scăzute și de cererea de apă, mai mare decât cea gestionabilă.
Însămânțarea norilor nu rezolvă seceta!
„Însămânțarea norilor nu rezolvă seceta!”- a declarat Gondzar pentru CNN. „Nu poți întrerupe o secetă cu însămânțarea norilor! Este doar un instrument din cutia de instrumente! Nu știm cu exactitate câtă zăpadă generează, doar că este mai multă decât ar fi produs în mod natural, deoarece există „dovezi în acest sens!”
„Întrebarea la care încearcă să se răspundă acum este cât de bine funcționează? Și la asta e dificil de răspuns… Chiar nu există nici o modalitate de a ști câtă zăpadă ar produce un anumit sistem.
Chiar dacă este doar o cantitate mică, în condiții de secetă, chiar și asta ar putea face diferența, a spus ea, mai ales că cifrele sugerează că iarna trecută, în Wyoming, stratul de zăpadă a fost la 60% din media anuală. Deoarece cea mai mare parte a apei pentru vest provine din topirea zăpezii în munți în fiecare primăvară, acest lucru crește problemele cauzate de secetă. De aceea, cantitățile mici de zăpadă suplimentară, generate în timpul iernii, fac diferența. „Este o mică schimbare progresivă pe o perioadă lungă de timp. De aceea, consecvența este importantă”, a spus Gondzar, apărând programul, care costă 28 de dolari pentru o mică suprafață picioare/acri (0,33 mp/4046.8 mp) de nor însămânțat. „Acele cifre ne spun că aceasta este o modalitate ieftină de a ajuta la adăugarea apei în sistem. În esență, creăm un mic strat de zăpadă suplimentar, care devine un flux suplimentar de apă în primăvară și vară!” – a spus ea pentru CNN. Cu toate acestea, vremea mai uscată cauzată de schimbările climatice îngreunează acest lucru, deoarece procesul necesită ca norul să fie deja pe cer, acesta nu poate veni din aer.
— Iodura de argint din nor inițiază acea zăpadă, dar nu poți să faci zăpadă din nimic! Trebuie să ai apa lichidă suprarăcită în nor. – a explicat Gondzar.
„În esență, ne jucăm doar cu dinamica și fizica norului, la o scară super, super-mică.” „Există întotdeauna un flux uriaș de umiditate, pe care sistemele noastre îl ating, iar însămânțarea norilor aduce, probabil, un flux suplimentar de 2%”. „Cel mai bun scenariu este că însămânțarea norilor ar fi un mic adjuvant incremental la alte măsuri de economisire a apei sau de conservare, în perioadele cu ploi rare, dar chiar și așa, nu este clar dacă ar funcționa cu adevărat la această capacitate, într-un mod sistematic.” Aceste însămânțări sunt posibile în condiții limitate, atunci când masele de aer, obligate să se înalțe rapid din cauze orografice, ajung la temperaturi scăzute (-4°, -8 °C) și sunt suprasaturate cu vapori de apă, dar nu există suficienți nuclei de condensare pentru a se desăvârși acest proces și a declanșa ploaia. Procesul de însămânțare se poate face atât din avioane cât și de la sol. Cele mai semnificative rezultate s-au obținut în sud estul Australiei, unde din 35 de însămânțări de nori cumulus și stratocumulus cu iodură de argint, în 22 de cazuri s-au produs ploi în circa 20 de minute.
Metoda condensului apei cu laser
Potrivit revistei cunoastelumea.ro, oamenii de știință din Marea Britanie au apelat la ajutorul unui laser puternic pentru a produce stropi de apă în aer. ‘Condensul apei cu laserul’ se numește tehnica ce ar putea să aducă un nou merit științei: ploaia”- relatează dailymail.co.uk. “Dacă ar deveni un succes pe plan mondial, această tehnică ar aduce multe beneficii, mai ales țărilor în care precipitațiile sunt o reală problemă…Însămânțarea norilor este practicată de ceva timp de oamenii de știință, dar nu este considerată o tehnica sigură, pentru că presupune introducerea unor substanțe precum zăpada carbonică sau iodura de argint în nori, pentru a produce ploaie. Acest substanțe chimice se eliberează în atmosferă în același timp cu ploaia și pot dăuna mediului inconjurător.
Metoda ‘condensului aerului cu laserul’ este diferită, pentru că poate funcționa continuu și nu imprăștie în atmosferă substanțe poluante.
Malurile Rohnului au fost locul în care oamenii de ștință au testat această tehnică. După 133 de ore de încercări, s-au creat particule de acid azotic în aer și apoi s-au legat moleculele de apă, însă experții nu au reușit să formeze ploaie, dar consideră că sunt pe drumul cel bun.”
“Poate, într-o bună zi, va fi o metodă pentru atenuarea musonului sau pentru reducerea inundațiilor în anumite zone”, a declarat Jerome Kasparian, de la Universitatea din Genova.
Zev Levin, profesor de fizică atmosferică de la Universitatea Tel Aviv din Israel, spune că “este dificil de dovedit cantitatea de precipitaţii care s-ar fi produs deasupra unui oraş, dacă norii nu ar fi însămânţaţi”. Acesta mai spune că însămânţarea norilor în Indonezia de exemplu, nu va face nimic sau va reuşi extrem de puţine lucruri în ceea ce priveşte modificarea vremii, deoarece norii tropicali nu sunt uşor de modificat. “Dinamica norilor domină procesul de producere de ploaie şi orice încercare de modificare va avea, în cel mai bun caz, un efect secundar!” – opinează specialistul.
Însâmânțarea norilor este tehnica prin care se încearcă modificarea cantității de precipitații care sunt produse de anumiți nori prin dispersarea în atmosferă a anumitor substanțe care servesc ca nuclee de condensare. Se folosește zăpadă carbonică, iodură de argint sau unele nuclee de condensare hidroscopice, care să favorizeze formarea cristalelor de gheață sau a picăturilor de ploaie.
Aceste însămânțări sunt posibile în condiții limitate, atunci când masele de aer, obligate să se înalțe rapid din cauze orografice, ajung la temperaturi scăzute (-4°, -8 °C) și sunt suprasaturate cu vapori de apă, dar nu există suficienți nuclei de condensare pentru a se desăvârși acest proces și a declanșa ploaia. Procesul de însămânțare se poate face atât din avioane, cât și de la sol.
Cele mai semnificative rezultate s-au obținut în sud estul Australiei, unde din 35 de însămânțări de nori cumulus și stratocumulus cu iodură de argint, în 22 de cazuri s-au produs ploi în circa 20 de minute.
“Oamenii de știință din Marea Britanie au apelat la ajutorul unui laser puternic pentru a produce stropi de apă în aer. ‘Condensul apei cu laserul’ se numește tehnica ce ar putea să aducă un nou merit științei: ploaia”, relatează Dailymail. “Dacă ar deveni un succes pe plan mondial, această tehnică ar aduce multe beneficii mai ales țărilor în care precipitațiile sunt o reală problemă.
Tehnică nesigură
‘Însămânțarea norilor este practicată de ceva timp de oamenii de știință, dar nu este considerată o tehnica sigură, pentru că presupune introducerea unor substanțe precum zăpada carbonică, sau iodura de argint în nori, pentru a produce ploaie. Acest substanțe chimice se eliberează în atmosferă în acelați timp cu ploaia și pot dăuna mediului inconjurător.
Metoda ‘condensului aerului cu laserul’ este diferită pentru că poate funcționa continuu și nu imprăștie în atmosferă substanțe poluante.
Malurile Rohnului a fost locul în care oamenii de ștință au testat această tehnică. După 133 de ore de încercări s-au creat particule de acid azotic în aer și apoi s-au legat moleculele de apă, însă experții nu au reuțit să formeze ploaie, dar consideră ca sunt pe drumul cel bun.”
“Poate, într-o bună zi, va fi o metodă pentru atenuarea musonului sau pentru reducerea inundațiilor în anumite zone”, a declarat Jerome Kasparian, de la Universitatea din Genova.
Zev Levin, profesor de fizică atmosferică de la Universitatea Tel Aviv din Israel, spune că “este dificil de dovedit cantitatea de precipitaţii care s-ar fi produs deasupra unui oraş, dacă norii nu ar fi însămânţaţi.”
Acesta mai spune că însămânţarea norilor în Indonezia de exemplu, nu va face nimic sau va reuşi extrem de puţine lucruri în ceea ce priveşte modificarea vremii, deoarece norii tropicali nu sunt uşor de modificat. “Dinamica norilor domină procesul de producere de ploaie şi orice încercare de modificare va avea, în cel mai bun caz, un efect secundar” – opinează specialistul.
Metoda americană: soluție salvatoare sau o periculoasă joacă de-a Dumnezeu?!
Soluţia pe care o folosesc americanii este simplă şi uşoară. Se interesează de zonele ce vor urmă să fie lovite de seceta, iar apoi, datorită unor programe guvernamentale, folosesc însămânțarea norilor, pentru a provoca ploaia. Se foloseşte zăpadă carbonică, iodură de argint sau unele nuclee de condensare hidroscopice, care să favorizeze formarea cristalelor de gheaţă sau a picăturilor de ploaie.
Deasupra unui teren anume, cu ajutorul unui avion, se împrăştie în aer iodura de argint, această iodura de argint are rolul de a atrage umezeală şi de a formă nori pentru irigaţii rapide. Tehnica cu iodura de argint poate fi folosită şi pentru efect invers. Sub formă de proiectil, iodura de argint, lansată în aer, poate dispensa norii pe o rază de câţiva km, astfel se poate evita ploaia în zonele unde nu este dorită şi trimisă în altă parte. Să fie aceasta o metodă salvatoare împotriva secetei, a inundațiilor, sau este o joacă periculoasă de-a Dumnezeu?!
Inginerii din cadrul Drone America şi specialiştii companiei AviSight au construit o dronă care urmează să fie folosită pentru a controla nivelul de precipitaţii, prin însămânţarea norilor. Această tehnologie se bazează pe pulverizarea de particule de iodură de argint în masa de vapori, cu scopul de a declanşa apariţia ploilor.
La sfârşitul lunii ianuarie, experţii americani au finalizat cu succes un test realizat cu drona DAx8. ,,Aceasta este o mare realizare. În sfârşit, am putut dirija un aparat de zbor autonom capabil să transporte materialul cu care vor fi impregnaţi norii”, a declarat Adam Lead, coordonatorul proiectului de cercetare.