miercuri, septembrie 28, 2022

Șeful Deutsche Bank avertizează Europa: Inflația mare amenință pacea socială!

Must Read

Escaladarea prețurilor la alimente crește riscul de revolte și tensiuni sociale în zeci de țări de pe glob!

CEO-ul Deutsche Bank, Christian Sewing, a descris inflația ridicată drept o „otravă” pentru societate. Dacă 40% dintre oameni spun în sondaje că nu mai pot economisi nimic la sfârșitul lunii, acest lucru echivalează cu o amenințare la adresa păcii sociale în Germania, a declara Sewing, la o conferință bancară la Frankfurt, luni, 4 iulie. În plus, presiunea continuă asupra prețurilor crește riscul unei recesiuni. Carnetele de comenzi ale companiilor sunt încă pline, iar profiturile sunt mari, dar Sewing este îngrijorat de următoarele douăsprezece luni. 

Profeție sumbră pentru Germania

Pandemia corona care revine amenințător, lanțurile de aprovizionare tensionate și blocajele de pe piața muncii contribuie la explozia prețurilor. Dacă la acestea se adaugă și un embargo pe gaz, ca urmare a sancțiunilor la adresa Rusiei, decise de UE, aceasta ar duce la o „recesiune profundă” în Germania. Având în vedere inflația ridicată, dobânzile-cheie mai mari ale băncile centrale sunt „esențiale”, a explicat Sewing. Numai dacă băncile centrale ar lua contramăsuri decisive, ar putea atenua evoluția prețurilor. El ar dori ca Rezerva Federală a SUA să majoreze din nou ratele dobânzilor cu 0,75 puncte procentuale și, de asemenea, ca Banca Centrală Europeană să „crească ratele dobânzilor mai repede decât se așteaptă”. În zona euro, prețurile de consum au crescut cu 8,6% față de anul trecut, în iunie. Potrivit Oficiului Federal de Statistică, în Germania acestea au fost cu 7,6% peste nivelul din aceeași lună a anului trecut. În consecință, solicitările pentru ajutor suplimentar pentru cetățeni au devenit mai puternice. Cancelarul federal Olaf Scholz (SPD) a ținut să discute cu sindicatele și patronii despre cum să facă față presiunii prețurilor la ședința de deschidere a acțiunii concertate de luni.

Amenințarea sărăciei provoacă frisoane guvernelor!

Situația este și mai dramatică în Austria, unde circa 35% din cetățeni nu mai fac față cheltuielilor lunare, ca urmare a creșterii alarmante a prețurilor la alimente și energie.

Creșterea prețurilor la alimente și combustibili vine să completeze nemulțumirile cetățenilor din numeroase țări, iar unele guverne sunt deja prea îndatorate pentru a atenua impactul crizei asupra nivelului de trai. Tulburările sociale și politice sunt aproape inevitabile, arată o analiză The Economist.
Ultima dată când lumea s-a confruntat cu un șoc al creșterii prețurilor alimentelor precum cel de acum, a fost situația care a contribuit la declanșarea Primăverii Arabe, un val de revolte care a înlăturat patru președinți și a dus la războaie civile îngrozitoare în Siria și Libia. Anul acesta, invazia Rusiei în Ucraina, dar, mai ales, răspunsul Rusiei la sancțiunile UE împotriva sa, au bulversat din nou piețele de cereale și energie.  Prin urmare, tulburările sociale par inevitabile și de data aceasta. Creșterea prețurilor la alimente și combustibil este cea mai neplăcută formă de inflație. Dacă prețurile la mobilă sau la smartphone-uri cresc, oamenii pot amâna o achiziție sau pot renunța la ea pur și simplu. Dar nimeni nu se poate opri de la a mânca! Costurile transportului sunt și ele vitale, pentru că sunt incluse în fiecare bun fizic cumpărat și pentru că majoritatea oamenilor nu pot merge cu ușurință pe jos la serviciu. Prin urmare, atunci când alimentele și carburanții se scumpesc, standardele de viață tind să scadă brusc. Problema este mai acută pentru locuitorii orașelor din țările sărace, care cheltuiesc o mare parte din venitul lor pe mâncarea de bază și pe bilete de autobuz, spre exemplu. Spre deosebire de cei din mediul rural, aceștia nu își pot cultiva propriile recolte. Ce pot face însă, este să se revolte. Multe guverne doresc să atenueze criza, dar sunt deja îndatorate și nu mai au bani după ce au fost deja lovite de pandemia de COVID-19. În medie, raportul dintre datoria publică și PIB într-o țară săracă este de aproape 70% și este în creștere.
De asemenea, țările sărace plătesc rate ale dobânzii mai mari, care sunt și ele în creștere. Pentru unele dintre ele, situația este nesustenabilă. FMI spune că 41 de state se află într-o „criză a datoriei” sau au un risc ridicat pentru așa ceva.

O privire spre Sri Lanka

 Sri Lanka a intrat deja în incapacitate de plată. Se preconizează că următoarea recoltă va fi dezastruoasă. Țara are nevoie de alimente și de combustibil, dar nu-și poate permite să le importe. Mulțimi furioase și înfometate au dat foc la vehicule, au invadat clădiri guvernamentale și l-au convins pe președinte să îl înlăture pe premier, care este chiar fratele său. Dar srilankezii sunt încă furioși. Rafturile magazinelor sunt goale, iar oamenii stau la coadă ore întregi pentru benzină. Școlile și birourile guvernamentale sunt temporar închise. În India, oamenii s-au revoltat din cauza unui plan de reducere a unor locuri de muncă pe viață din armată, o măsură dureroasă, în condițiile în care atât de mulți oameni își doresc acum securitate financiară.

Laos se află în pragul intrării în incapacitate de plată.
Pakistanul își îndeamnă cetățenii să bea mai puțin ceai, pentru a economisi valută forte. Nivelul de trai scăzut explică de ce, în aprilie, Parlamentul l-a demis pe prim-ministrul Imran Khan, cu acordul armatei. De atunci, acesta a organizat demonstrații uriașe pentru a-și recupera postul. Iar nemulțumirea față de costul ridicat de trai a contribuit, fără îndoială, la alegerea unui radical de stânga în funcția de președinte al Columbiei, pe 19 iunie.

O constatare statistică: Prețurile mari la alimente duc la revolte!

The Economist a construit un model statistic pentru a examina relația dintre inflația prețurilor la alimente și carburanți și tulburările politice. Acesta arată că ambele au fost, din punct de vedere istoric, buni predictori ai protestelor în masă, revoltelor și violenței politice. Dacă rezultatele modelului continuă să fie valabile, multe țări se pot aștepta să vadă o dublare a numărului tulburărilor în acest an.
Cel mai mare risc este prezent în locuri care se confruntau deja cu sărăcia: țări precum Iordania și Egipt, spre exemplu, care depind de importurile de alimente și combustibil și au finanțe publice șubrede.
Multe dintre aceste țări sunt guvernate prost sau opresiv. Liniștea pare a fi scenariul cel mai puțin probabil În Turcia, unde șocul aprovizionării a accelerat inflația, deja uriașă, cauzată de politica monetară nechibzuită. Oficial, inflația a crescut cu 73%, dar toată lumea bănuiește că cifra este mai mare. O vizită într-o piață din țară ilustrează situația. Un producător care vinde frunze de viță-de-vie, se plânge că a trebuit să își tripleze prețurile de anul trecut. „Oamenii obișnuiau să cumpere câte 5 kg și să le pună deoparte, pentru iarnă. Acum nu-și mai permit decât 300 g!” – arată el. Un bunic spune că pensia sa a scăzut atât de mult în raport cu prețurile, încât nu a mai mâncat carne anul acesta. „Guvernul este responsabil, cine altcineva?!”- a declarat el, revoltat, pentru The Economist.
Este foarte posibil ca Recep Tayyip Erdogan să piardă alegerile de anul viitor, dacă nu ia măsuri, așa că s-ar putea să facă ceva drastic. Ar putea începe un nou război în Siria împotriva kurzilor sau ar putea să le interzică celor mai puternici oponenți ai săi să candideze, speculează Behlul Ozkan, de la Universitatea Marmara. Pe scurt, criza economică ar putea determina Turcia să înlăture un lider autoritarist și haotic, care conduce țara de aproape două decenii sau, în alt scenariu, acesta ar putea sufoca ceea ce a mai rămas din democrație. Liniștea pare a fi scenariul cel mai puțin probabil. Toate semnele care prevestesc o furtună

Turcia, Sahel, Kîrgîstan, Kazahstan, Tunisia, Turkmenistan – la un pas de revolte!

Nimeni nu poate fi sigur ce țară sau regiune va exploda în continuare. Steve Killelea de la Institute for Economics and Peace (IEP), un think-tank australian, este îngrijorat de Sahel, care a avut cinci lovituri de stat în ultimii doi ani. Alții indică Kazahstanul, unde guvernul a chemat trupele rusești pentru a ajuta la reprimarea revoltelor civile în ianuarie, sau Kârgâzstanul, care se bazează pe grâu și pe transferuri financiare din Rusia și care a înlăturat trei președinți din 2005 încoace. O țară care prezintă aproape toate semnele prevestitoare este Tunisia. Aceasta are un istoric de tulburări. În urmă cu aproape 12 ani, un vânzător de fructe tunisian, Muhammad Bouazizi, și-a dat foc pentru a protesta față de cererile constante de mită din partea polițiștilor corupți. Moartea sa a declanșat Primăvara Arabă. Revoluția democratică din Tunisia a decurs inițial bine. Dar anul trecut, pe fondul protestelor și al crizei COVID, președintele Kais Saied și-a asumat puteri autocratice. Scăderea nivelului de trai a transformat din nou țara într-un butoi cu pulbere. Jumătate din populație are sub 30 de ani, iar o treime dintre tineri sunt șomeri. „Tinerii de aici nu au nimic de pierdut. Se vor alătura unei revolte doar pentru o șansă de a fura telefoane și de a jefui magazine!”- spune, pentru The Economist, Muhammad, un tânăr de 23 de ani, care vinde canabis pe stradă, în mahalalele Tunisului.

Pe bună dreptate, oamenii au tendința de a da vina pe propriile guverne, care au achiesat la sancțiunile economice împotriva Rusiei, În Peru, Pedro Castillo a ajuns la putere anul trecut cu sloganul „Fără oameni săraci într-o țară bogată”. Epidemia de COVID i-a îngreunat misiunea – de fapt, criza sanitară a fost mai mortală în Peru decât în aproape orice altă țară. Și chiar când economia își revenea, războiul din Ucraina a blocat aprovizionarea cu îngrășăminte.

Egiptenii tac flămânzi!

Nimeni nu se așteaptă ca protestele să scape de sub control în China, de exemplu. În Turkmenistan, unde penuria de alimente este de mult timp răspândită din cauza politicilor economice proaste, oricine cumpără peste rația sa de pâine riscă 15 zile de închisoare. Egiptenii se feresc să vorbească. Ultimele proteste în masă, din 2013, s-au încheiat când regimul a masacrat circa 1.000 de persoane. În Uganda, președintele Yoweri Museveni le-a spus oamenilor săi să mănânce manioc, dacă nu există pâine. Un lider al opoziției i-a îndemnat să iasă în stradă. Kizza Besigye, fost candidat la președinție, a condus protestele în timpul precedentei crize inflaționiste din 2011. De data aceasta, statul nu și-a asumat însă niciun risc. Besigye a fost închis. Este puțin probabil ca protestele din Uganda să aibă succes. Statul, asemenea celui egiptean, nu are nici o remușcare în a împușca demonstranții.

Pericol de explozii sociale în zeci de țări!

Cum pot fi evitate unele proteste? În întreaga lume, reducerea costului vieții sporește nemulțumirile oamenilor și crește șansele ca aceștia să iasă în stradă. Este mai probabil ca acest lucru să se transforme în violență în locurile în care trăiesc mulți tineri singuri și de obicei fără locuri de muncă, scrie The Economist. Pe măsură ce puterea lor de cumpărare scade, mulți dintre ei vor ajunge la concluzia că nu-și vor putea permite niciodată să se căsătorească și să aibă o familie. Frustrați și umiliți, unii vor simți că nu au nimic de pierdut dacă se alătură unei revolte. Inflația destabilizează societățile și pentru că favorizează corupția. În țările sărace, fiecare funcționar public întreține, de obicei, o familie numeroasă și extinsă. Atunci când salariile nu țin pasul cu prețurile, funcționarii sunt și mai tentați să ia bani de la cei care nu au putere. Acest lucru îi înfurie, evident, pe cei care sunt furați, așa cum s-a întâmplat în Tunisia, acum 12 ani. Dacă tulburările se extind în acest an, ele ar putea complica și mai mult probleme economice. Investitorilor nu le plac revoltele și revoluțiile. Un studiu a constatat că un episod major de violență politică șterge de obicei un punct procentual din PIB, 18 luni mai târziu. Pagubele sunt mai mari atunci când protestatarii sunt supărați atât din cauza politicii, cât și a economiei. Viitoarele tulburări sunt greu de evitat. Un bun început însă, scrie The Economist, ar fi eliminarea politicilor care descurajează producția de alimente, cum ar fi controlul prețurilor și limitarea exporturilor. Exemplul din Tunisia a demonstrat că soluția nu funcționează neapărat. Guvernele ar trebui să-i lase pe fermieri să culeagă ceea ce au semănat. De asemenea, mult mai puține cereale ar trebui folosite, în mod inutil, pentru producția de biocombustibil. În acest moment, mai multe țări cer ajutor financiar. Dar instituțiile financiare internaționale trebuie să găsească un echilibru. Un refuz ar putea duce la haos și ar putea provoca daune de durată. Dar același efect l-ar putea avea salvarea unor guverne nepotrivite, prin înrădăcinarea unor politici proaste și nesustenabile. Organisme precum FMI, ai cărui negociatori au sosit săptămâna aceasta în Sri Lanka și Tunisia, ar trebui să fie generoase, dar să insiste asupra reformelor. Acestea ar trebui să continue să monitorizeze cu atenție modul în care sunt cheltuiți banii lor. Și ar trebui să acționeze rapid. Cu cât mai mult se va agrava această furie, cu atât este mai probabil ca ea să explodeze, scrie The Economist.

Latest News

Prăbușirea Pilonului II de pensii!

Sorin Roșca Stănescu Așa-numitul Pilon II de pensii e la pământ. Acolo s-au pierdut bani, nu glumă. O sumă colosală....

More Articles Like This