duminică, octombrie 2, 2022

JOS SECURISMUL! – Avocatul Marian Nazat: „Securismul este din plin reprezentat în prea multe medii ale societății românești, chiar prea multe și parcă mai vizibil decât în „Epoca de Aur”. Bunăoară, în justiția cu dezlegare de la Centru și după dictare, așa-zisa lupta anticorupție, în contextul perfid și umilitor al MCV-ului e dovada cea mai la îndemână… Strig și eu dimpreuna cu șeful SRI: „Jos securismul!” Și adaug cu de la mine putere: „Cine nu sare, ia condamnare!”

Must Read

“Strig și eu dimpreună cu șeful SRI: „Jos securismul!” Și adaug cu de la mine putere: „Cine nu sare, ia condamnare!” – aceasta este concluzia avocatului Marian Nazat (foto stânga), în urma recentelor declarații ale directorului Serviciului Român de Informații (SRI), Eduard Hellvig (foto dreapta), pe tema pachetului de legi referitoare la securitatea națională, care dau puteri sporite serviciilor. Pachet de legi care l-a scos pe șeful SRI în fața opiniei publice pentru a justifica prevederile cuprinse în acestea, ocazie cu care Eduard Hellvig a adus în discuție problema “securismului” național, despre care a susținut că, deși a fost “abandonat” în decembrie 1989, prin desființarea Laboratoarelor Securității, acesta a continuat să se perpetueze prin “virușii dezvoltați în ele” care “pătrunseseră deja adânc în societatea noastră”.

Or, pornind de la acești “viruși” despre care directorul SRI a susținut că permit ca, în continuare, “securismul” să fie “bine reprezentat în prea multe medii ale societății noastre”, avocatul Marian Nazat punctează într-o opinie transmisă Lumea Justiției, faptul că, “într-adevăr, securismul este din plin reprezentat în prea multe medii ale societății românești”, dar, mai ales, in Justiție“În justiția cu dezlegare de la Centru și după dictare, așa-zisa luptă anticorupție, în contextul perfid și umilitor al MCV-ului, e dovada cea mai la îndemână”.

De altfel, securismul continuă să fie prezent, după cum punctează avocatul Nazat, atât în viața politică ori în cea economico-financiară, cât, mai ales, în mass-media, unde “nici n-are rost să mai irosesc cerneala”, devreme ce, afirmă avocatul Nazat, “Scânteia și postul național de televiziune ale comuniștilor de altădată erau de-o inocență înduioșătoare, iî raport de ticaloșia de azi a presei oficiale”.

Prezentăm în continuare opinia transmisă Lumea Justiției de avocatul Marian Nazat:

Caâd canicula nu ne înfierbantase încă mințile, Eduard Helvig, directorul Serviciului Român de Informații, a transmis presei o declarație pe care mi-aș lipi-o pe oglinda din baie. Mi-aș arvuni astfel nu numai seninul zilelor în rânduiala lor monotonă, ci și un optimism bine temperat. Iar instituțiile publice s-ar cuveni s-o introducă în fișa postului a fiecărui angajat, doar, doar, s-or lecui de scârbavnicele năravuri moștenite din deceniile lichidării „dușmanilor poporului.” Până la proba contrarie nu-l suspectez de încercarea de a ne capta simpatia și bunăvoința, de vreme ce în mandatul său, pionii plasați în câmpul tactic de către predecesori, cu largul și nocivul concurs al președintelui Traian Băsescu, au fost retrași în cazarmă. (Aici va trebui să dăm și actualului locatar de la Cotroceni, Klaus Iohannis, ceea ce merită, poate, singura sa realizare în cei opt ani de șef al statului.) Ei bine, în mesajul cu pricina, șeful principalului serviciu secret intervine și face o analiză de luat aminte a „virusului ” care ne-a cam distrus pe dinlăuntru. Excursul, de un surprinzător curaj, începe, desigur, de la perioada nefastă de dinainte de 1989. Așadar, „Securitatea a fost mai mult decat o instituție represivă. Ea a devenit, prin puterea discreționară pe care a exercitat-o în anii comunismului, un creator de mentalități, un corector de comportament, un judecător absolut și un administrator cu rol coercitiv al conștiințelor.

Laboratoarele Securității au fost abandonate în grabă în decembrie 1989, dar virușii dezvoltați în ele pătrunseseră deja adânc în societatea noastră.

Un astfel de virus, și cel mai periculos, în opinia mea, este securismul. Securismul este acea idee care presupune utilizarea traumelor societății din perioada comunistă pentru a crea, foarte abil, tocmai o reflexie de tip totalitar. Este acea idee că, în spatele a orice, se ascunde un interes obscur și neapărat de rea intenție, că există dușmani în interiorul României, dușmani cu care trebuie să ne luptăm. Securismul este procesul de intenție fără dovezi, manipularea adevărului și întreținerea unui conflict artificial între părți ale societății, între societate și instituțiile statului, între indivizi și societate (subl.m.). Securismul sapă la temelia oricărui demers de democratizare, ne vrea ținuți pe loc și în conflict unii cu alții. Securismul are abilitatea de a se prezenta ca un medicament, când, în realitate, este virusul însuși.

În ciuda numelui și originilor sale, securismul nu este apanajul exclusiv al categoriei profesionale care l-a creat.

Paranoia, teoriile conspirației, judecata prin asociere, crearea unor temeri false, suspiciunea generalizată, care pornește de la premisa vinovăției, manipularea – sunt componentele lui de bază (subl.m.). Securismul este astăzi bine reprezentat în prea multe medii ale societății noastre.

Eu îmi doresc să putem consolida împreună, instituții ale statului, clasa politică și societatea civilă, pentru ca România să se vindece de securism și să lase, în sfârșit, în urmă, practicile fostei Securități. Despre Securitate și securism trebuie să învățăm în manualele de istorie, nu să ne dorim reluarea practicilor lor”.

Într-adevăr, securismul este din plin reprezentat în prea multe medii ale societății românești, chiar prea multe și parcă mai vizibil decât în „Epoca de Aur”. Bunăoară, în justiția cu dezlegare de la Centru și după dictare, așa-zisa luptă anticorupție, în contextul perfid și umilitor al MCV-ului, e dovada cea mai la îndemână. Fără să vreau, îmi vin în minte niște vorbe de-a pururi valabile pe Dâmbovița, rostite de Belu Zilber: „Toți judecătorii sunt în serviciul Securității, atunci când este vorba de un proces politic.”1 Apoi, în vițta politică ori în cea economico-financiară, în care epurarea s-a făcut iarăși în numele unor sloganuri de-o grețoasă demagogie. Cât despre mass-media, nici n-are rost să mai irosesc cerneala, Scânteia și postul național de televiziune ale comuniștilor de altădată erau de-o inocență înduioșătoare în raport de ticăloșia de azi a presei oficiale.

De aceea, strig și eu dimpreună cu șeful SRİ: „Jos securismul!” Și adaug cu de la mine putere: „Cine nu sare, ia condamnare!

ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL EDITORULUI DE PE www.luju.ro: https://www.luju.ro/jos-securismul-avocatul-marian-nazat-securismul-este-din-plin-reprezentat-in-prea-multe-medii-ale-societatii-romanesti-chiar-prea-multe-si-parca-mai-vizibil-decat-in-epoca-de-aur-bunaoara-in-justitia-cu-dezlegare-de-la-centru-si-dupa-dictare-asa-zisa-lupt

Latest News

Prăbușirea Pilonului II de pensii!

Sorin Roșca Stănescu Așa-numitul Pilon II de pensii e la pământ. Acolo s-au pierdut bani, nu glumă. O sumă colosală....

More Articles Like This