vineri, martie 29, 2024

Șeful NATO scoate pisica din geantă:

Must Read

Blocul condus de SUA se pregătește din 2014 pentru un conflict cu Rusia!

de Robert Bridge

Robert Bridge este un scriitor și jurnalist american, care locuiește acum în Rusia. El este autorul cărții „Miezul nopții în Imperiul American”. Nativ din Pittsburgh, Pennsylvania, unde am urmat cursurile Universității din Pittsburgh. M-am mutat la Moscova în 1996 și a lucrat ca jurnalist liber profesionist înainte de a mă alătura The Moscow News, unde am fost redactor-șef în perioada 2007-2009. În prezent lucrează cu RT ca observator politic/columnist. El publică articole în Geopol.pt , RT , InfoWars , Zero Hedge , Coventry Live , MENAFNMint Press News , Somerset Live , RealClear Markets , Russia Insider , Strategic Culture și multe altele.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, poate a spus cu voce tare și liniștită miercuri, când le-a dezvăluit reporterilor, că avansul NATO în Europa de Est, începând cu 2014, a fost făcut special având în vedere Rusia.

„Realitatea este, de asemenea, că ne pregătim pentru asta din 2014”, a spus el. „Acesta este motivul pentru care am crescut prezența noastră în partea de est a alianței, de ce aliații NATO au început să investească mai mult în apărare și de ce ne-am sporit pregătirea.”

Șeful NATO a continuat, insistând că Rusia „folosește forța în estul Donbass din 2014”

Ceea ce a neglijat să menționeze, însă, a fost rolul pe care l-au jucat puterile occidentale în izbucnirea violenței civile de la Kiev din 24 februarie 2013, care a dus la lovitura de stat de la Maidan și, în cele din urmă, la situația actuală. SUA și influența sa pe teren în Ucraina, canalizată prin grupurile „societății civile” pe care le-a finanțat, au fost în mare parte responsabile pentru această mizerie.

Inclusiv Victoria „F**k the EU’ Nuland (pe atunci secretar de stat adjunct al SUA pentru afaceri europene și eurasiatice) a recunoscut acest lucru în aprilie 2014, când a spus că Washington a investit 5 miliarde de dolari în „răspândirea democrației” în Ucraina – se pare că astfel de eforturi au funcționat atât de bine înainte.

Cea mai mare „crimă” a Rusiei la acea vreme a fost aceea de a oferi Kievului o rută alternativă pentru dezvoltarea națională. Forțele diplomatice ale SUA au intrat în acțiune rapidă pe 21 noiembrie 2013, când guvernul președintelui ucrainean de atunci Viktor Ianukovici a luat brusc decizia de a nu semna Acordul de Asociere Uniunea Europeană-Ucraina (AA), asupra căruia Occidentul insistase, optând pentru legături mai strânse cu Rusia și Uniunea Economică Eurasiatică. Aici a fost expusă toată discuția despre „construirea democrației” ca minciună.

„Ar fi o mare rușine să vedem că cinci ani de muncă și pregătire se pierd, dacă AA nu este semnat în viitorul apropiat”, a spus Nuland la conferința Fundației SUA-Ucraina din 13 decembrie 2013. „Așa că este timpul să terminăm treaba.

Asta sună mai mult ca o amenințare implicită decât orice fel de apel la principii democratice. După cum va descoperi în curând Ucraina, Washingtonul consideră drept „democratice” doar acele țări care se supun voinței sale.

În timp ce Nuland făcea mai multe călătorii la Kiev, în mijlocul revoltei de la Maidan, distribuind gustări, alături de John McCain și ambasadorul SUA, se întâmplau lucruri foarte ciudate, care nu au fost niciodată explicate în mod adecvat.

Până în ziua de azi, nici un rezultat cert nu a venit din investigațiile despre infamii „lunetişti Maidan” care au ucis zeci de protestatari și ofițeri de poliție. Rapoartele și revendicările contradictorii ale diferitelor părți îi numesc ca lucrând pentru guvernul aflat în conflict, protestatari, Rusia – toate în numele întețirii tensiunilor.  Potrivit unora dintre lunetişti, ei au primit ordine directe de la un funcţionar american. Ar fi asta ceva pe care NATO (sau cineva legat de NATO) ar fi putut sancționa? Este imposibil de spus cu certitudine, dar crimele au mers mult spre înfurierea maselor, ceea ce, în cele din urmă, l-a alungat pe Ianukovici din țară.

Între timp, Reuters, pe atunci încă nu atât de sigură de nevinovăția Kievului, a întrebat (în 2014) de ce nimeni nu a fost acuzat de uciderea polițiștilor, mai ales când se consideră că procurorii și ministrul responsabil de anchetă au jucat toți un rol în alimentarea răscoalei. Cu titlu de probă, procurorul general al Ucrainei, Vitaly Yarema, a fost filmat lovind în față un polițist rutier, în timpul protestelor. În ce măsură Yarema și mulți alți funcționari de la Kiev au fost corupți și compromiși de banii occidentali, nu se va ști niciodată, dar este o întrebare care merită pusă.

Un alt lucru de pus la îndoială este de ce mass-media occidentală abia a raportat bombardarea Donbass-ului de către Kiev, unde locuiesc milioane de vorbitori de limbă rusă și deținători de pașapoarte rusești, în decursul ultimilor opt ani?! În același timp, numeroase rapoarte – multe dintre ele de la cetățeni ucraineni prinși în lupte – descriu atrocități și crime de război comise de forțele ucrainene, multe dintre ele direct de neo-naziști, cum ar fi Batalionul Azov. Aceste forțe au bombardat fără discernământ școli, spitale și zone rezidențiale și, pentru a sublinia, aceste relatări ale martorilor oculari vin de la propriul popor ucrainean!

Înapoi la NATO și Ucraina. Realitatea brutală, așa cum este rezumată în observația lui Jens Stoltenberg, este că Ucraina este deja de facto un membru al NATO și este cel puțin din 2014.

După cum a explicat savantul John Mearsheimer, „Alianța a început să antreneze armata ucraineană în 2014, având o medie de 10.000 soldați antrenați anual, în următorii opt ani”.

Înarmarea Ucrainei a avut loc indiferent cine se afla la Casa Albă. În decembrie 2017, administrația Trump, împreună cu alte state NATO, a început să trimită arme „defensive” în Ucraina, în timp ce Kievul a avut un rol major în exercițiile militare desfășurate la granița cu Rusia.

SUA și Ucraina au găzduit împreună Exercise Sea Breeze, exerciții navale anuale în Marea Neagră. Repetiția din iulie 2021 a fost cea mai mare până în prezent, incluzând armate din 32 țări. În septembrie, același an, armata ucraineană a condus „Rapid Trident 2021”, pe care armata nordamericană îl descrie drept „un exercițiu anual, asistat de armata SUA în Europa și Africa, menit să sporească interoperabilitatea între națiunile aliate și partenere”.

Cuvântul-cheie aici este „interoperabilitate”, care ar oferi Ucrainei „partenerul care nu este în NATO” o mare parte din ceea ce se dădea deja statelor-client care plătesc în mod obișnuit. Cu toate acestea, președintele ucrainean Volodimir Zelenski continuă să ceară mai mult, iar NATO este bucuroasă să-l complacă.

Unii ar putea argumenta că Ucraina a avut absolut dreptate să-și unească forțele cu NATO, considerând că Rusia a „anexat” Republica Crimeea și a absorbit-o în „imperiul” său. Acesta este punctul de vedere semănat în NATO și în statele sale partenere. În realitate, populația Crimeei a organizat un referendum democratic, în care a fost întrebată dacă vrea să se alăture Rusiei ca stat federal sau dacă vrea să restabilească constituția Crimeei din 1992 și statutul peninsulei, ca parte a Ucrainei.

Rezultatul ar fi trebuit să reducă la tăcere criticii, dar, în schimb, i-a înfuriat și mai mult: un vot de 97% pentru integrarea regiunii în Federația Rusă, cu o prezență la vot de 83%. În consecință, președintele Putin a semnat un decret, după ratificarea sa oficială în Duma de Stat, prin care recunoaște Crimeea ca stat suveran – fără ca nici măcar o picătură de sânge să fie vărsată!

Ar fi nevoie de un rusofob inveterat pentru a digera toate cele de mai sus și măcar cel puțin să înțeleagă de ce Rusia și-a lansat operațiunea militară specială în Ucraina.

admin

Latest News

„Palat Eschenbach” din Viena, susținut de Alexandru Tomescu și Sânziana Mircea, a prefațat ciclul de evenimente aniversare organizate de Asociația „Mihai Eminescu” cu prilejul...

La data de 11 martie 2024, în eleganta sală de concerte a „Palatului Eschenbach”, situată în Cartierul Muzeelor din...

More Articles Like This