joi, martie 28, 2024

NATO: Cea mai periculoasă alianță militară de pe planetă!

Must Read

Chris Hedges

Chris Hedges este un jurnalist câștigător al premiului Pulitzer, care a fost corespondent străin timp de cincisprezece ani pentru The New York Times, unde a ocupat funcția de șef al biroului din Orientul Mijlociu și șef al biroului din Balcani pentru ziar. Anterior, a lucrat în străinătate pentru The Dallas Morning News, The Christian Science Monitor și NPR. El este gazda emisiunii The Chris Hedges Report.

NATO a devenit o mașină de război global în Europa, Orientul Mijlociu, America Latină, Africa și Asia. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și industria armelor care depinde de ea pentru obține miliarde de profituri, a devenit cea mai agresivă și periculoasă alianță militară de pe planetă. Creată în 1949 pentru a împiedica expansiunea sovietică în Europa Centrală și de Est, a evoluat într-o mașină de război globală în Europa, Orientul Mijlociu, America Latină, Africa și Asia. NATO și-a extins prezenta, încălcând promisiunile făcute Moscovei, odată cu încheierea Războiului Rece, de a încorpora 14 țări din Europa Centrală și de Est în alianță. În curând va adăuga Finlanda și Suedia. A bombardat Bosnia, Serbia și Kosovo. A lansat războaie în Afganistan, Irak, Siria și Libia, rezultând aproape un milion de morți și aproximativ 38 milioane de persoane alungați din casele lor. Își construiește o amprentă militară în Africa și Asia. A invitat Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Coreea de Sud, așa-numita „Asia Pacific Four”, la recentul său summit de la Madrid la sfârșitul lunii iunie. Și-a extins raza de acțiune în emisfera sudică, semnând un acord de parteneriat pentru antrenament militar cu Columbia, în decembrie 2021. A sprijinit Turcia, cu a doua cea mai mare armată a NATO, care a invadat și ocupat ilegal părți din Siria și Irak.

Milițiile susținute de Turcia sunt angajate în curățarea etnică a kurzilor sirieni și a altor locuitori din nordul și estul Siriei. Armata turcă a fost acuzată de crime de război – inclusiv atacuri aeriene multiple împotriva unei tabere de refugiați, și folosirea armelor chimice – în nordul Irakului. În schimbul permisiunii președintelui Recep Tayyip Erdogan pentru ca Finlanda și Suedia să se alăture alianței, cele două țări nordice au convenit să-și extindă legile interne împotriva terorismului facilitând reprimarea kurzilor și a altor activiști, ridicarea restricțiilor privind vânzarea de arme Turciei și neagă sprijinul mișcării conduse de kurzi pentru autonomie democratică în Siria.

Este un record pentru o alianță militară care, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, a devenit învechită și ar fi trebuit să fie demontată. NATO și militariștii nu au avut intenția să îmbrățișeze „dividendul păcii”, promovând o lume bazată pe diplomație, respectarea sferelor de influență și cooperarea reciprocă. Era hotărât să rămână în afaceri. Treaba NATO este războiul. Asta însemna să-și extindă mașina de război cu mult dincolo de granița Europei și să se angajeze într-un antagonism neîncetat față de China și Rusia.

NATO vede viitorul, așa cum este detaliat în „NATO 2030: Unificat pentru o nouă eră”, ca o luptă pentru hegemonie cu statele rivale, în special China, și solicită pregătirea unui conflict global prelungit.

„China are o agendă strategică din ce în ce mai globală, susținută de volumul său economic și militar”, a avertizat inițiativa NATO 2030„Și-a dovedit disponibilitatea de a folosi forța împotriva vecinilor săi, precum și constrângerea economică și diplomația intimidatoare mult dincolo de regiunea Indo-Pacific. În următorul deceniu, China va provoca probabil capacitatea NATO de a genera rezistența colectivă, a proteja infrastructura critică, a aborda tehnologii noi și emergente, cum ar fi 5G, și de a proteja sectoarele sensibile ale economiei, inclusiv lanțurile de aprovizionare. Pe termen lung, este din ce în ce mai probabil ca China să proiecteze putere militară la nivel global, inclusiv potențial în zona euro-atlantică.”

Alianța a respins strategia Războiului Rece care asigura că Washingtonul era mai aproape de Moscova și Beijing decât erau Moscova și Beijingul unul de celălalt. Antagonismul dintre SUA și NATO a transformat Rusia și China în aliați apropiați. Rusia, bogată în resurse naturale, inclusiv energie, minerale și cereale, și China, un gigant de producție și tehnologia, sunt o combinație puternică. NATO nu mai face distincție între cele două, anunțând în cea mai recentă declarație de misiune că „parteneriatul strategic din ce în ce mai adânc” dintre Rusia și China a dus la „încercări de consolidare reciprocă pentru a submina ordinea internațională bazată pe reguli care contravin valorilor și intereselor noastre.”

Pe 6 iulie, Christopher Wray, directorul FBI, și Ken McCallum, directorul general al MI5 din Marea Britanie, au susținut o conferință de presă comună la Londra pentru a anunța că China este „cea mai mare amenințare pe termen lung la adresa securității noastre economice și naționale”. Ei au acuzat China, ca și Rusia, că se amestecă în alegerile din SUA și Marea Britanie. Wray i-a avertizat pe liderii de afaceri cărora li s-au adresat că guvernul chinez „este dispus să vă fure tehnologia, orice ar fi ceea ce vă face industria să funcționeze și să o folosească pentru a vă submina afacerea și a vă domina piața”.

Această retorică incendiară prevestește un viitor de rău augur.

Nu se poate vorbi despre război fără a vorbi despre piețe. Tulburările politice și sociale din SUA, împreună cu puterea economică în scădere, au determinat-o să îmbrățișeze NATO și mașina sa de război ca antidot contra declinului său.

Washingtonul și aliații săi europeni sunt îngroziți de Inițiativa Belt and Road (BRI), de un trilion de dolari ai Chinei, menită să conecteze un bloc economic de aproximativ 70 de națiuni aflate în afara controlului SUA. Inițiativa include construcția de linii ferate, drumuri și gazoducte care vor fi integrate cu Rusia. Se așteaptă ca Beijingul să angajeze 1,3 trilioane de dolari pentru BRI până în 2027. China, care este pe cale să devină cea mai mare economie din lume într-un deceniu, a organizat Regional Comprehensive Economic Partnership cel mai mare pact comercial din lume din 15 națiuni din Asia de Est și Pacific, reprezentând 30% din comerțul global. Reprezintă deja 28,7% din producția globală de producție, aproape dublu față de 16,8% din SUA.

Rata de creștere a Chinei anul trecut a fost de 8,1%, deși a încetinit la aproximativ 5% anul acesta. În schimb, rata de creștere a SUA în 2021 a fost de 5,7% – cea mai mare din 1984 – dar Rezerva Federală din New York preconizează că va scădea sub 1% în acest an.

Dacă China, Rusia, Iran, India și alte națiuni se eliberează de tirania dolarului american ca monedă de rezervă mondială și de Societatea internațională pentru Telecomunicații Financiare Interbancare Mondiale (SWIFT), o rețea de mesagerie pe care instituțiile financiare o folosesc pentru a trimite și primi informații ca instrucțiuni de transfer de bani, va declanșa o scădere dramatică a valorii dolarului și un colaps financiar în SUA. Cheltuielile militare uriașe, care au dus datoria SUA la 30 trilioane de dolari, cu 6 trilioane de dolari mai mult decât întregul PIB al SUA. , va deveni de nesuportat.

Deservirea acestei datorii costă 300 miliarde de dolari pe an. Am cheltuit mai mult pentru armată în 2021, 801 miliarde de dolari, ceea ce a reprezentat 38% din totalul cheltuielilor mondiale pentru armată, decât următoarele nouă țări, inclusiv China și Rusia, la un loc.

Pierderea dolarului ca monedă de rezervă mondială va forța SUA să reducă cheltuielile, să închidă multe dintre cele 800 baze militare din străinatate și să facă față inevitabilelor revolte sociale și politice declanșate de colapsul economic. Este extrem de ironic că NATO a accelerat această posibilitate.

Rusia, în ochii strategilor NATO și SUA, este aperitivul. Armata sa, speră NATO, se va bloca și se va degrada în Ucraina. Sancțiunile și izolarea diplomatică, conform planului, îl vor îndepărta pe Vladimir Putin de la putere. La Moscova va fi instalat un regim de client care va face oferte Statelor Unite.

NATO a oferit peste 8 miliarde de dolari în ajutor militar Ucrainei, în timp ce SUA au angajat aproape 54 miliarde de dolari în asistență militară și umanitară țării.

China, însă, este felul principal. Incapabile să concureze din punct de vedere economic, SUA și NATO au apelat la instrumentul contondent al războiului pentru a-și paraliza competitorul global.

Provocarea Chinei reproduce hărțuirea NATO a Rusiei.

Expansiunea NATO și lovitura de stat de la Kiev din 2014, susținută de SUA, au determinat Rusia să ocupe mai întâi Crimeea, în estul Ucrainei, cu populația sa numeroasă etnică rusă, și apoi să invadeze toată Ucraina pentru a zădărnici eforturile țării de a adera la NATO.

Același dans al morții se joacă cu China asupra Taiwan, pe care China îl consideră parte a teritoriului chinez, și cu extinderea NATO în Asia Pacific. China zboară cu avioane de război în zona de apărare aeriană a Taiwanului, iar SUA trimit nave navale prin strâmtoarea Taiwan care leagă mările Chinei de Sud și de Est. Secretarul de stat Antony Blinken a numit în mai China cea mai serioasă provocare pe termen lung la adresa ordinii internaționale, invocând pretențiile sale față de Taiwan și eforturile de a domina Marea Chinei de Sud.

Președinta Taiwanului, Tsai Ing-wen, într-o cascadorie publicitară asemănătoare lui Zelensky, s-a pozat recent cu un lansator de rachete antitanc într-o fotografie prezentată de guvern.

Conflictul din Ucraina a fost prosperitate pentru industria armamentului, care, având în vedere retragerea umilitoare din Afganistan, avea nevoie de un nou conflict. Prețurile acțiunilor Lockheed Martin au crescut cu 12%. Northrop Grumman a crescut cu 20%. Războiul este folosit de NATO pentru a-și spori prezența militară în Europa Centrală și de Est. SUA construiesc o bază militară permanentă în Polonia. Forța de reacție a NATO de 40.000 soldați este extinsă la 300.000 soldați. Miliarde de dolari în arme se revarsă în regiune.

Conflictul cu Rusia, însă, este deja invers. Rubla a urcat la un maxim de șapte ani față de dolar. Europa se îndreaptă spre o recesiune din cauza creșterii prețurilor la petrol și gaze și a temerii că Rusia ar putea opri complet livrările. Pierderea grâului, îngrășămintelor, gazului și petrolului rusești, din cauza sancțiunilor occidentale, creează ravagii pe piețele mondiale și o criză umanitară în Africa și Orientul Mijlociu. Creșterea vertiginoasă a prețurilor la alimente și energie, împreună cu penuria și inflația paralizantă, aduc nu numai privațiuni și foamete, ci și tulburări sociale și instabilitate politică. Urgența climatică, adevărata amenințare existențială, este ignorată pentru a-i liniști pe zeii războiului.

Creatorii războiului sunt înspăimântător de aroganți cu privire la amenințarea războiului nuclear. Putin a avertizat țările NATO că „vă veți confrunta cu consecințe mai mari decât oricare cu care v-ați confruntat în istorie” dacă vor interveni direct în Ucraina și ordonă ca forțele nucleare ruse să fie puse în stare de alertă sporită. Apropierea de Rusia a armelor nucleare nordamericane bazate în Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia înseamnă că orice conflict nuclear ar distruge o mare parte a Europei. Rusia și Statele Unite controlează aproximativ 90% din focoasele nucleare ale lumii, cu aproximativ 4.000 de focoase fiecare în stocurile lor militare, potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani.

Președintele Joe Biden a avertizat că utilizarea armelor nucleare în Ucraina va fi „complet inacceptabilă” și „ar atrage consecințe grave”, fără a preciza care ar fi aceste consecințe. Aceasta este ceea ce strategii americani se referă ca „ambiguitate deliberată”.

Armata Statelor Unite, în urma eșecurilor sale în Orientul Mijlociu, și-a mutat atenția de la combaterea terorismului și războiul asimetric la confruntarea cu China și Rusia. Echipa de securitate națională a președintelui Barack Obama a desfășurat în 2016 un joc de război în care Rusia a invadat o țară NATO din Țările Baltice și a folosit o armă nucleară tactică cu randament redus împotriva forțelor NATO. Funcționarii lui Obama au fost divizați cu privire la modul de răspuns.

„Așa-numitul Comitet al Directorilor Consiliului de Securitate Națională – inclusiv funcționari de cabinet și membri ai șefilor de stat major comun – a decis că Statele Unite nu au de ales decât să riposteze cu arme nucleare”, scrie Eric Schlosser în The Atlantic„Orice alt tip de răspuns, a susținut comitetul, ar arăta o lipsă de hotărâre, ar afecta credibilitatea nordamericană și ar slăbi alianța NATO.

Alegerea unei ținte nucleare adecvate s-a dovedit însă dificilă. Lovirea forței invadatoare a Rusiei ar ucide civili nevinovați într-o țară NATO. Atacarea obiectivelor în interiorul Rusiei ar putea escalada conflictul la un război nuclear total. În cele din urmă, Comitetul Directorilor NSC a recomandat un atac nuclear asupra Bielorusiei – o națiune care nu a jucat niciun rol în invazia aliatului NATO, dar a avut ghinionul de a fi un aliatul Rusiei.

Administrația Biden a format o echipă Tiger de funcționari ai securității naționale pentru a organiza jocuri de război despre ce să facă dacă Rusia folosește o armă nucleară, potrivit The New York Times. Amenințarea războiului nuclear este minimalizată prin discuții despre „arme nucleare tactice”, ca și cum exploziile nucleare mai puțin puternice ar fi cumva mai acceptabile și nu vor duce la utilizarea unor bombe mai mari.

Niciodată, inclusiv criza rachetelor din Cuba, nu am stat mai aproape de prăpastia războiului nuclear.

„O simulare concepută de experții de la Universitatea Princeton începe cu Moscova care trage un foc de avertizare nucleară; NATO răspunde printr-o lovitură mică, iar războiul care a urmat produce peste 90 milioane de victime în primele ore”, a informat The New York Times.

Cu cât războiul din Ucraina continuă – iar SUA și NATO par hotărâte să canalizeze miliarde de dolari în armele conflictului timp de luni, dacă nu de ani – cu atât mai mult te face să gândești inimaginabilul. Flirtul cu Armaghedonul pentru a profita industria armelor și pentru a desfășura căutarea zadarnică de a recupera hegemonia globală a SUA este în cel mai bun caz extrem de nesăbuit și în cel mai rău caz, genocid.

 

admin

Latest News

„Palat Eschenbach” din Viena, susținut de Alexandru Tomescu și Sânziana Mircea, a prefațat ciclul de evenimente aniversare organizate de Asociația „Mihai Eminescu” cu prilejul...

La data de 11 martie 2024, în eleganta sală de concerte a „Palatului Eschenbach”, situată în Cartierul Muzeelor din...

More Articles Like This