Corporațiile petrolului și cărbunilor obțin miliarde de la țările în care au activat!
Reformele UE pentru energia verde și renunțarea la petrol și cărbuni se lovesc de Carta Energiei!
Deși aceasta a fost reformată, criticii se îndoiesc că ea va rezolva vechile probleme
În mod absurd, cei care adoptă legi ambițioase în lupta împotriva crizei climatice, trebuie să plătească din ce în ce mai scump pentru ele. Pentru că, dacă companiile de petrol și gaze au de suferit ca urmare a acestora, ele pot cere țărilor în care activează miliarde de euro, în procese la un tribunal de arbitraj. Carta Energiei face acest lucru posibil! După ani de negocieri, contractul a fost acum revizuit. Cu toate acestea, revizuirea nu a rezolvat vechile probleme.
Țările de Jos, obligate să plătescă 1,4 miliarde de euro companiei RWE!
Ca țară, ați dori să eliminați treptat cărbunele sau energia nucleară sau ați dori să introduceți legi ambițioase pentru combaterea crizei climatice? Atunci ar trebui să vă așteptați că acest lucru vă va costa o mulțime de bani, dacă companiile energetice au o problemă cu ele!
Sună absurd, dar este realitatea. Câteva exemple: Țările de Jos doreau să înceteze arderea cărbunelui până în 2030. Compania RWE le-a dat în judecată, solicitând despăgubiri de 1,4 miliarde de euro. După dezastrul nuclear de la Fukushima, Germania și-a accelerat eliminarea nucleară. Concernul Vattenfall a obiectat și a făcut apel la un tribunal arbitral internațional. S-a convenit o plată de 1,4 miliarde de euro. Când a fost vorba de eliminarea treptată a cărbunelui, Germania nu l-a lăsat să ajungă atât de departe. Pentru a evita procesele, companiilor au fost plătite cu o sumă ce depășește cu mult 4 miliarde de euro. Acest lucru este posibil datorită puțin cunoscutei Carte a Energiei. Aceasta a fost semnat în 1994, iar acum sunt implicate 54 de țări și organizații. Tratatul include UE și toate statele membre (cu excepția Italiei), țările din fosta Uniune Sovietică, Japonia și Australia.
Carta Energiei – “nodul gordian” care blochează energia nepoluantă!
Scopul inițial al Tratatului Cartei Energiei a fost de a proteja interesele investitorilor occidentali din fostele state sovietice. Pentru corporații, țările bogate în petrol și gaze erau o mină de aur. Ceea ce lipsea era protecția juridică – contractul trebuia să prevadă asta. Punctul său central: dacă companiile energetice străine consideră că o țară le-a tratat incorect, o pot da în judecată în fața unui tribunal privat. Carta Energiei nu este singurul tratat care permite astfel de proceduri. Arbitrajul investitorilor are rădăcini istorice: „Sistemul a apărut în anii 1960 și 70, când multe țări din Sudul Global erau în decolonizare. A fost un instrument pentru a continua să se asigure că fostele companii coloniale de putere au continuat să aibă acces acolo!”- arată jurnalista Iris Frey, de la publicația Attac. Între timp, din aceasta s-a dezvoltat un organism juridic propriu. În sectorul energetic, Tratatul Cartei Energiei constituie baza pentru majoritatea acestor proceduri.
Mai multe procese și despăgubiri mai mari, datorită Cartei Energiei!
Carta Energiei a intrat în vigoare în 1998, așa că nu au existat proceduri, pentru o lungă perioadă de timp. Dar criza climatică obligă țările să acționeze. Dacă UE dorește să-și atingă obiectivele climatice planificate, statele membre trebuie să înceteze, treptat, să promoveze combustibilii fosili și să introducă legi ambițioase. Aceasta este o mare problemă pentru companiile de gaz și petrol, fiindcă ele pierd mulți bani și încearcă să obțină despăgubiri uriașe prin prevederile Tratatului Cartei Energiei!
De aceea, producătorii de energie din petrol și cărbune dau din ce în ce mai multe țări în judecată în fața tribunalelor de arbitraj internaționale, pentru profiturile pierdute. Comparativ cu ultimii zece ani, numărul proceselor bazate pe Tratatul Cartei Energiei a crescut cu 269% între 2011 și 2020. Potrivit unui studiu al Institutului Internațional pentru Dezvoltare Durabilă, investitorii care produceau energie cu petrol și cărbuni câștigă aproape trei sferturi din cazuri. În medie, au primit mai mult de 600 de milioane de dolari fiecare. Cifrele reale sunt, probabil, mai mari. Cu toate acestea, mai mult de jumătate din toate procedurile finalizate rămân sub cheie. Așadar, companiile care au contribuit cel mai mult la criza climatică, pot lupta împotriva legilor ecologice, pentru că se tem pentru profiturile lor. Nu numai oamenii de știință și activiștii climatici protestează împotriva „celui mai periculos acord de protecție al investitorilor din lume”. Comisia UE și statele membre au criticat de multă vreme Carta Energiei, ca fiind depășită. Negocierile pentru o reformă a contractului sunt, așadar, în derulare din 2017. Pe 24 iunie a.c., acestea au fost finalizate și a fost prezentat un rezultat.
Reforma Cartei Energiei: Nu mai sunt curți de arbitraj?!
UE celebrează reforma Cartei Energiei ca un progres. În principal, pentru că țările pot decide acum singure la ce forme de energie ar trebui să se aplice protecția investițiilor. Înseamnă asta că procesele în fața instanțelor private de arbitraj sunt de domeniul trecutului?!
Deloc. „Criticile de bază cu greu au fost abordate. Jurisdicția de investiții va rămâne în vigoare”, spune Frey. Problema noului regulament este că se va aplica investițiilor existente doar la zece ani de la intrarea în vigoare a contractului revizuit. Până atunci, combustibilii fosili vor continua să fie protejați. Tocmai acești zece ani sunt cruciali, în lupta împotriva crizei climatice. UE dorește să reducă semnificativ emisiile de CO2 până în 2030. Pentru a atinge obiectivele climatice de la Paris, arderea petrolului, cărbunelui și gazului trebuie, de asemenea, oprită între 2030 și 2040. În acest scop, trebuie luate măsuri în următorii ani. Companiile pot încă da statele în judecată împotriva acestor măsuri.
Un pas înainte, doi înapoi?!
Dar și după aceea, potrivit lui Iris Frey, vor exista mai multe excepții. Pentru că UE ar suspenda, într-adevăr, protecția investițiilor în petrol și cărbune. În multe cazuri însă, gazul va rămâne protejat. „Zona de aplicare va fi extinsă și la alte surse de energie, precum biogazul, combustibilii sintetici și hidrogenul!” – arată jurnalista. Hirogenul este fabricat, în prezent, din aproape 100% combustibili fosili. Investițiile în forme de energie dăunătoare climei ar continua să fie astfel protejate. Și chiar dacă UE ar ridica protecția pentru unele surse de energie, celelalte țări membre nu vor urma exemplul. Au mult petrol și cărbune și se tem să sperie investitorii. Aici a eșuat până acum reforma Tratatului Cartei Energiei. Prin urmare, companiile din aceste țări vor putea continua să dea în judecată și să protejeze extracția combustibililor fosili.
Clauze împotriva retragerii din Carta Energiei
De ce a făcut UE acest compromis și nu s-a retras pur și simplu din Tratatul Cartei Energiei?! Oficial, acest lucru este justificat în principal de „Clauza de apus”. Această clauză prevede că protecția investiției continuă timp de 20 de ani după o retragere. Prin urmare, investitorii ar putea continua să dea în judecată țările în care firmele lor au activat. Prin urmare, reforma este văzută de mulți drept răul mai mic. Această clauză ar fi putut fi ocolită, spune Frey: „Toate țările care stau împreună, ar putea neutraliza clauza de renunțare, între ele!” Spania, în special, a fost un susținător al acestei ieșiri. Împreună cu Germania, Țările de Jos și Polonia, aceștia au cerut Comisiei UE să examineze această ieșire. Dar Comisia nu a putut fi de acord cu asta. Deci, Carta Energiei a devenit un compromis care nu poate rezolva problemele fundamentale.
Austria, ca beneficiar al Cartei Energiei
Și Austria? Din câte se știe, Austria nu a fost până acum afectată de procesele de protecție a investitorilor, bazate pe Carta Energiei. Cu toate acestea, companiile austriece sunt implicate, în mod repetat, în astfel de procese. În prezent, KELAG dă în judecată România într-o instanță de arbitraj din Washington, pentru că țara a redus subvențiile pentru energia regenerabilă. Proprietar majoritar al KELAG este provincia Carintia. Politica austriacă ignoră în mare măsură problema. Nici Ministerul Economiei, care este responsabil cu protecția investitorilor, nici Ministerul Climei, care este implicat în reforme, nu au comentat reforma Tratatului Cartei Energiei. Nici unul dintre ei nu a răspuns la întrebările adresate de publicația moment.at, până la momentul publicării.