Marele român din Bucovina, Vasile Tărâțeanu, a trecut la cele veșnice!

Vasile Tărâțeanu scria într-un poem că pentru el dragostea de neam și țară, „e ca și dulceața de cireașa amară”. Bolnav de România, bolnav de cultura română și istoria neamului poetul, a pășit în veșnicie, în lumea logosului și al liniștii luni, 8 august.

Marele scriitor basarabean Grigore Vieru scria despre el: „Vasile Tărâțeanu este bradul de munte, iar rășina tulpinei sale nu este altceva decât viața rănită, dar nicicând îngenunchiată, pe care o trăiește în mijlocul unor necontenite furtuni istorice”.

Poet, scriitor, jurnalist, traducător, dar, înainte de toate, un mare român, Vasile Tărâțeanu ne-a părăsit, la vârsta de 76 de ani, pe 8 august. Născut la 27 septembrie 1945 în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, din Ucraina, poetul a absolvit în 1972 cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți. Lucrează ca redactor la ziarul Zorile Bucovinei (1969-1981), apoi la Postul de Radio Kiev (1981–1991). În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți a fondat Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu“. Din anul 2000, a fost președinte al “Fundației culturale “Casa Limbii Române” din Cernăuți și redactor-șef (sau director-fondator și editor) al gazetelor românești din Ucraina – Cernăuți: Plai românesc (1990–1994), Arcașul”, “Curierul de Cernăuți”, “Junimea, etc. A debutat editorial, în 1981, cu Harpele ploii, în corola interesantei sale opere poetice ivindu-se apoi:

• Dreptul la neliniște (Ujgorod, 1984);
• Linia vieții (Ujgorod, 1988);
• Teama de înstrăinare (Chișinău, 1990);
• Litanii din Țara de Sus (Timișoara, Ed. Augusta, 1995);
• Litanii (Iași, 1996);
• Pământ în retragere (Timișoara, Editura Augusta, 1999);
• Și ne izbăvește pre noi (Timișoara, Editura Helicon, 1999);
• Dinafară (Timișoara, Editura Augusta, 2003) etc.
• Ochean cu cioburi sângerânde (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005);
• Infern personal, ediție bilingvă: în română și în franceză (Iași, Editura Danaster,2005);
• Crucificat pe harta țării, Vasile Tărâțeanu – 60, volum omagial, (București, Editura Semne, 2005);
• Aruncarea zarurilor, in Colecția Biblioteca Revistei „Convorbiri literare” (Iași, Editura Timpul,2005);
• Orizonturi decapitate (Timișoara, Editura Augusta, 2005);
• Degețelul salvator, versuri pentru copii, în colecția „Biblioteca revistei Făgurel (Cernauți, Editura Zoloti Lytavry, 2006);
• Cimitir ambulant (Râmnicu Sărat, Editura RaFet, 2008).

Volumelor de versuri li se adaugă și două volume de publicistică: Iluzii și lanțuri (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2001) și Stâlpul de foc (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007). Vasile Tărâțeanu a fost răsplătit pentru prodigioasa sa activitate cu mai multe premii, dintre care amintim:

• Premiul revistei „Poesis“ (1994; 2000).
• Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni (2001).
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003).

Poetul bolnav de tot ce e românesc a absolvit Facultatea de Litere de la Universitatea din Cernăuți și peste ani a devenit membru de onoare al Academiei Române, președinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.

A fondat asociații culturale, ziare, a fost membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România și al Societății Scriitorilor Români din Cernăuți. Vasile Tărâțeanu a publicat zeci de cărți de poezie, traduceri, proză, interviuri și monografii culturale. De asemenea, a fost premiat la o sumedenie de festivaluri și concursuri literare. Cunoscut pentru întreaga activitate culturală şi literară marcată de dragostea pentru Neam, Adevăr şi Credinţă, Vasile Tărâțeanu și-a luat adio de la această lume luni, 8 august. Vasile Tărâțeanu era și membru corespondent al Academiei Americano-Române de Ştiinţe şi Arte.

În 2019, poetul primise titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Iași.

Elena Nandriș, „primărița din Mahala”, a postat un mesaj: „Durere grea și tristă veste… TĂRÂȚEANU nu mai este. S-a dus un Mare OM, iubitor de Neam și Țară! Drum lin spre ceruri, domnul Vasilică!”.

Și stareța Mănăstirii Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon, a postat un mesaj de condoleanțe: „Marele român, acad. Vasile Tărîțeanu, a plecat la ceruri! Un simbol puternic pentru spiritul românesc în Nordul Bucovinei, înstrăinat de Țara Mamă! Dumnezeu să-l ierte! Și poate că, din Ceruri, va ajuta cu mai multă putere pe românii din partea aceea de țară!”

Scriitorul Ion Drăgușanul a scris, la un moment dat, un material cu titlul: „Vasile Tărâţeanu, un Grigore Vieru al Bucovinei”. Vă redăm integral acest text grăitor: „Întotdeauna, i-am iubit în mod egal, iar poezia lor ca un descântec tămăduitor mi-a încărunţit sufletul cu linişte, pentru a-l revărsa frunziş fără de moarte până la poalele munţilor. Şi-am fost, şi suntem, şi vom rămâne fraţi până în veacul veacurilor. Vasile Tărâţeanu, acest Grigore Vieru al Bucovinei, e o flacără care pârjoleşte stelele – o simţi şi o vezi mai ales noaptea, când rădăcinile arborelui vieţii, înfipte adânc în nesfârşitul cosmic, prind să ardă, în dâre de lumină ale scrisului, ale risipirii poemului în sfânta carte a iluminărilor astrale. E atâta jar şi spuză, şi flacără, şi zvârcolire de scântei în cântecele lui Vasile Tărâţeanu, încât uneori chiar şi bunul Dumnezeu pleacă urechea şi ascultă vrăjit. L-am văzut şi pot depune mărturie. Când mi se face dor de Vasile Tărâţeanu, care trăieşte pe muchia zării, la Sinăuţi, închid ochii şi îl aud cântând; apoi îl văd dansând, cum s-a întâmplat, într-o noapte de vară, la Breaza, şi mă simt fir de iarbă, pentru că, atunci când joacă, Vasile Tărâţeanu este un uriaş, care poartă pe umeri Căile Lactee. Nu există dansator mai bun decât Vasile Tărâţeanu, aşa cum nu există nici suflet mai cântător, de când fratele nostru, Grigore Vieru, a plecat să culeagă stelele, aruncându-ni-le, noapte de noapte, în palme, ca pe fructe. Vasile Tărâţeanu este nobleţea poeziei care frânge lanţurile, pentru a ne dezrobi. Cei care nu le văd, măcar să le asculte zăngănitul prăbuşirii verigilor, departe de noi. Pentru că aici, între zare şi sufletul fiecăruia, cântecul lui Vasile Tărâţeanu e o stare de veghe. A lui şi a noastră”.

Academia Română și Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți își exprimă cele mai sincere condoleanțe familiei îndurerate în legătură cu această pierdere irecuperabilă pentru comunitatea românească din Ucraina și din inimile românilor care l-au cunoscut. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l primească în Împărăţia Sa!